Rase de caini

Akita Inu

Istoric si origine

Akita Inu este un caine de talie mare, originar din Japonia, prefectura Akita. Face parte din grupa cainilor utilitari, folositi si creati pentru paza si aparare. In japoneza, "Inu" inseamna "caine" iar in practica el se mai numeste si Akita Ken ( ken= prefectura, in japoneza).

 In perioada dintre dinastia Tokugawa, pana la dinastia Taisho, a fost instruit si crescut pentru lupta, datorita taliei mari si a conformatiei puternice. A fost declarat monument al naturii de catre guvernul japonez, si crescut in Japonia sub numele de Akita Inu. In multe tari, rasa este separata in doua rase, adica, Akita Inu, rasa japoneza si Akita Americana.

Aspect exterior si dimensiuni Este un caine cu o constitutie robusta, masiva, cu o conformatie corecta, bine proportionata, alura viguroasa si demna, plina de grandoare si blandete . Capul si craniul cu fruntea larga, stopul bine marcat, la fel ca si silonul frontal, obrajii puternici. Ochii mici, de forma usor triunghiulara, de culoare inchisa, bruna. Se prefera ca nuanta ochilor sa fie cat mai inchisa. Linia superioara a nasului este dreapta si scurta, trufa este neagra, mare (poate fi de culoare roz numai la exemplarele cu roba alba).

Defecte:Eliminatorii : talie peste sau sub limitele admise, urechi purtate defectuos, nu erect, criptorhidie   Grave: coada care nu este purtat[ recurbat, parul prea lung buclat, prognatism superior sau inferior, monorhidie , caracter sperios; Muscatura in cleste, usor prognatism superior sau inferior, roba cu parul prea scurt, culoarea trufei necorespunzatoare cu culoarea robei. Se va acorda o atentie deosebita exemplarelor cu roba alba.

Personalitate Akita este un caine de talie mare, dar nu o rasa gigant, de aceea, sunt excelenti caini de casa, avand nevoie de un nivel moderat de exercitiu fizic. In general sunt niste caini foarte tacuti, pot eventual sa urle, daca ei considera ca e ceva care merita acest fapt. Cele 2 caracteristice ale Akita, ca si caine de companie, este un caine foarte curat si foarte usor de intretinut. Akita au fost descrisi ca fiind foarte asemanatori pisicilor, datorita curateniei lor si a lipsei de miros. Akita este un caine imperturbabil, ascultator, cuminte, dar incapatanat si dominant, cand vine vorba de alti caini. El are pretentia ca alti caini sa i se supuna, iar daca acest lucru nu se intampla, atunci pot apare conflicte. Caracterul sau este simplu, rabdator si demn.

Relatiile cu familia si casa Akita este un foarte bun companion al familiei si copiilor. Este un prieten devotat, rabdator si protector al copiilor. Akita sunt foarte gentili cu copiii, aceasta calitate a lor fiind recunoscuta. Se spune ca mamele japoneze isi lasau copiii numai in grija si paza cainilor Akita, in anumite circumstante.

Dresajul Akita tind sa fie foarte incapatanati, de aceea, dresajul trebuie sa fie ferm, sa insemne si sa nu fie lasati sa faca ce vor, atunci cand li s-a dat o comanda.

Aspecte particulare Analize recente ale ADN-ului rasei confirma ca este una dintre cele mai primitive rase de caini. Cel mai renumit exemplar al rasei a fost Hachiko, un caine recunoscut in Japonia pentru loialitatea sa. Atunci cand stapanul sau a murit, Hachiko s-a intros in gara in care isi astepta de obicei stapanul in fiecare zi, pana la sfarsitul zilelor sale.Astfel, in Gara Shibuya, se gaseste si azi o statuie in marime naturala a lui Hachiko.

Beauceron

Istoricul si originea

Beauceron-ul este originar din Franta, fiind considerat un caine de cireada. Este o rasa veche cu o istorie lunga, fiind utilizat de secole pentru a pazi si pastori turmele de oi. Cea mai veche consemnare a unui caine similar Beauceron-ului dateaza inca din vremea manuscrisului renascentist din 1578. La jumatatea anilor 1800 (1863), Pierre Megnin semnala diferenta intre doua tipuri principale de caini care erau utilizati pentru paza si pastorit. Acestia erau impartiti intr-o rasa cu blana mai lunga si una cu blana mai scurta. Cainele cu blana mai lunga a devenit Briard-ul (Berger de Brie), in timp ce cainele cu parul mai scurt a devenit cunoscut ca si Beauceron-ul (Berger de Beuce). Beauceron-ul a fost prezentat in prima expozitie canina din Paris in 1863, iar in 1897 era fondat primul club de caini ciobanesti, incluzand ambele varietati, respectiv, Beauceron-ul si Briard-ul.  In 1889, Beauceron-ului i se recunoastea numele oficial si se finaliza un standard al rasei. In 1911, era fondat un club separat al crescatorilor si admiratorilor rasei Beauceron. Calmul sau si abilitatea sa de a urma comenzile fara a ezita au fost pe deplin exploatate in timpul ambelor razboaie mondiale. Militarii utilizau Beauceron-ii pentru expedierea mesajelor, detectarea minelor, sustinerea actiunilor commando, gasirea ranitilor si pentru transportarea hranei si munitiilor in liniile de front. Cainii isi efectuau indatoririle nelasandu-se influentati sau speriati de exploziile bombelor sau de focul artileriei. Astazi, Beauceron-ul este inca utilizat ca si caine de paza si de cireada si in multe dintre activitatile politienesti in diferite regiuni ale Frantei, devenind din ce in ce mai popular in afara tarii sale natale, in special, in vestul Europei si nordul Americii ca si caine de paza si companion.

Personalitatea Beauceron-ul este un caine curajos si sufletist cu un instinct nativ gregar. Aceasta rasa este inteligenta si loiala, dar intr-oarecare masura rezervata cu strainii. Beauceron-ul poate avea o atitudine independenta si exceleaza ca si caine de paza. Unele exemplare pot fi chiar agresive cu strainii sau cu alte animale daca nu socializeaza inca din copilarie. 

Dresajul Beauceron-ul este un caine inteligent care este usor educat sa fie supus si chiar agil, dar necesita un stapan ferm, dar bland si perseverent. Cand sunt dresati corespunzator, isi vor urma stapanul ca o umbra. Sunt innascuti caini de paza si exceleaza in luarea urmei, tinerea laolalta a vitelor, activitatile militare si politienesti.

Aspecte particulare Beauceron-ului nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand deveni distructiv. Beauceron-ului trebuie sa i se ofere multa atentie si miscare. Aceasta rasa trebuie sa aiba intotdeauna o activitate de satisfacut si suficient spatiu sa se exprime si sa-si consume energia. Unele exemplare pot fi extrem de teritoriale si protective cu domeniul si membrii familiei sale. Acest lucru poate fi o problema atunci cand se apropie vreun strain sau vreun animal. Beauceron-ului nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber din lesa decat in spatiile imprejmuite si sigure.

Pit Bull Terrier-ul American

Istoric si origine

Pit Bull Terrier-ul American (PBTA) face parte din grupa raselor deTerrieri, una dintre cele cateva rase clasificate ca si Pitt Bulli.Cainii din aceasta rasa sunt recunoscuti pentru puterea, loialitatea si tenacitatea lor. Aceasta rasa nu este recunoscuta de American Kennel Club, desi, rasele American Staffordshire Terrier siStaffordshire Bull Terrier, foarte inrudite cu acesta, sunt recunoscute fiind in schimb recunoscuta de catre United Kennel Club. De asemenea, American Pit Bull terrier-ul este mai degraba recunoscut si inregistrat in registrul genealogic al rasei American Pit Bull. Rasa a inceput sa se formeze prin anii 1800, prin incrucisari intreBull Terrieri adusi in America din Irlanda si Anglia, datorita popularitii de care se bucurau in acea vreme luptele antre caini. Pe masura ce Statele Unite s-au dezvoltat, cainii au inceput sa fie folositi si in ferme, ca si utilitari.Atunci cand erau crescuti pentru lupte, crescatorul alegea exemplarele cele mai puternice, cu dorinta de lupta dar in acelasi timp fara agresivitate fata de oameni. Astfel, orice caine care manifesta agresiune fata de proprietar sau dresor, era eliminat imediat. Acest mod de selectie a dus la crearea unui caine puternic, dar fara riscul intoarcerii acestei agresivitati asupra stapanului. Dupa ce luptele de caini au de venit ilegale in America, multi proprietari au vrut sa isi inscrie totusi animalele in registre oficiale si sa ii indeparteze de originile lor de luptatori. In jurisdictiile unde legislatia specifica referitoare la aceste rase ameninta proprietarii acestor caini, ei au fost sfatuiti sa inregistreze cainii ca fiind tipul "Staff" sau " Amstaff", care nu face parte din grupul raselor de Pit Bulli, considerate periculoase. Acest fapt a creat totusi nemultumire in randurile crescatorilor de American Staffordshire terrier si de Staffordshire Bull Terrier, care au considerat aceasta actiune ca lipsita de etica, temandu-se ca restrictiile vor fi extinse astfel si asupra acestor rase.

Personalitate PBTA poate fi un caine foarte dragut, curios, inteligent si amuzant. Ei se remarca prin comportamentul lor expansiv, afectuos si dornic sa faca pe plac omului, de care sunt si foarte atasati. Daca sunt crescuti si educati cu fermitate, ei pot fi niste caini de familie foarte buni. Aceasta rasa, cum bine se stie, poate fi insa si incapatanata, insistenta si predispusa sa dezvolte agresivitate fata de alti caini, nefiind o alegere inteleapta pentru o persoana care este novice in dresajul unui caine. De multe ori pot dezvolta un anumit nivel de agresivitate fata de alti caini, in special straini, de acelasi sex si cu aceiasi pozitie ierarhica. Dar, socializarea timpurie si dresajul corespunzator pot face ca multi indivizi ai rasei sa nu dezvolte niciodata asemenea comportament agresiv. Totusi, nu trebuie sa uitam ca aceasta rasa a fost creata pentru luptele cu caini, de aceea, un Pit Bull, chiar socializat de pui, poate dezvolta un comportament agresiv la maturitate. Un proprietar responsabil trebuie sa nu isi lase cinele sa interactioneze cu caini straini, fara a fi supravegheat si trebuie sa se puna in tema asupra modului in care pot fi despartiti cainii, daca se bat.

Dresajul Pentru aceasta rasa este obligatorie o educatie ferma, timpurie, realizata cu simt de raspundere si fermitate. Adesea, proprietarii neexperimentati tind sa declare ca ii depseste educatia acestor caini. Sunt caini foarte energici, ce au nevoie de mult exercitiu fizic si stimulare, pentru a-si canaliza energia benefic, pentru a nu deveni frustrati si distrugatori. Fiind un caine atletic, PBTA poate fi folosit in diverse actiuni utilitare, cum ar fi tractarea unor greutati, operatiuni de cautare si salvare, concursuri de agilitate canina, de asemenea pot face cu succes un dresaj de supunere.

Aspecte particulare Cele trei rase de Pit Bull sunt de regula usor confundate intre ele, avand standarde aproape identice, cu varitii numai in ceea ce priveste dimensiunile exterioare si culorile. America Staffordshire terrier-ul si PBTA au cam aceiasi stramosi. Multi oameni le considera aceste rase ca fiind tipuri diferite ale unei singure rase. In Statele Unite acesti caini sunt folositi in operatiunile de depistare a drogurilor, ca si in echipele de cautare si salvare ale Politiei, datorita tenacitatii, energiei si versatilitatii lor.

Dogul argentinian

Istoricul si originea

Dogul argentinian este originar din Argentina. In 1925, fratii Antonio Nores Martinez si Agustin Nores Martinez isi doreau cu inflacarare o rasa de caini capabila sa vaneze vanatul de talie mare in tinuturile rurale argentiniene. Dorinta lor de a avea un caine care sa fie in acelasi timp atat un companion, cat si un vanator eficient, i-a condus la dezvoltarea unei noi rase de caini prin imbinarea caracteristicilor unice a zece rase. Cainele de lupta de Cordoba, care astazi nu mai exista, a fost utilizat ca parte a stocului de formare a rasei. Acest caine a fost apoi imperecheat cu mastiff-ul pentru ai conferi forta si cu bulldog-ul englez pentru robustete si un piept lat. Bull Terrier-ul a fost inclus pentru curaj si boxer-ul pentru loialitate si blandete. Pointer-ul a fost inclus in dezvoltarea rasei pentru finetea mirosului. Dogul german a fost adaugat pentru a-i conferi marimea, Irish wolfhound pentru instinctul de vanator, dogul de Bordeaux pentru falcile puternice si marele de Pirinei pentru blana alba, matasoasa. Din toate aceste rase provine magnificul vanator, cunoscut astazi ca dogul argentinian. Fratii au inceput definitivarea rasei cu 10 femele si au introdus masculii care se potriveau standardelor pe care ei le fixasera pentru noua rasa. In 1928, Antonio a conceput primul standard al rasei. In 1956, din nefericire, Antonio a fost ucis si nu a mai apucat sa-si vada visul implinit. Agustin a preluat afacerea si a mutat sediul din Cordoba in Esquel, oras localizat in Pantagonia, in sudul Argentinei. Fiind ambasadorul Argentinei in Canada, Agustin a folosit aceasta oportunitate pentru a raspandi rasa in intreaga lume. In cele din urma, dupa 50 de ani de activitate asidua, fratii Martinez au reusit sa creeze o rasa magnifica cu aptitudini pentru vanatoare, luarea urmei si un caine de paza si protectie vigilent. In 1985, dogul argentinian in cele din urma ajunge in Statele Unite.

Dresajul Agresivitatea acestor caini poate constitui o problema, de aceea trebuie sa fie atent si intens socializati cu alti caini, de la o varsta timpurie. Nu trebuie tinuti cu un alt caine de acelasi sex. De asemenea, nu trebuie tinuti in compania pisicilor sau a altor animale mici de casa, decat daca au fost crescuti impreuna cu acestea. Avand o vointa puternica si un temperament independent, dar totodata fiind foarte inteligent, Dogul Argentinian isi va respecta stapanul, dar acesta trebuie sa fie ferm, staruitor si demn de incredere. Datorita stramosilor sai care erau caini de vanatoare, Dogul Argentinian va fi permanent intrigat de mirosurile incitante din jurul sau , de aceea, trebuie ca atentia sa sa fie mentinuta prin dresaj , mereu asupra stapanului.

Aspecte particulare Datorita reputatiei sale din luptele de caini, aceasta rasa este sub restrictii legislative stricte in marea Britanie si in alte tari. Legea cainilor periculosi data in 1991, mentioneaza cele trei rase, si anume Fila Brasiliero,Dogul Argentinian si TossaInu Japonez ca fiind total interzise de a aparea in locurile publice. O a patra rasa de caini, Pit Bull Terrier-ul American este permis numai in conditiile unor restrictii severe. Trebuie sa fie inregistrat, castrat, tatuat, microcipat, trebuie sa aiba asigurare, nu poate fi inmultit , nu poate fi importat, iar in public trebuie sa poarte botnita si sa fie tinut in lesa si insotit de o persoana de peste 16 ani.

Mastiff Neapolitan

Istoricul si originea

Mastiff-ul Neapolitan este un caine originar din Italia, datand inca din anul 300 i.Hr, cand stramosii rasei apareau alaturi de Alexandru cel Mare. In timpurile Romei antice, Alexandru cel Mare era cunoscut pentru cresterea si imperecherea cateorva rase de talie mare in directia crearii unui caine cu parul scurt, cunoascut sub denumirea de Molossus (molos). Mastiff-ul Neapolitan este considerat a fi un descendent al Molossului.

Aspectul exterior si marimile Mastiff-ul Neapolitan este un caine cu un cap lat cu multe falduri si cute, falci atarnand in jos si gusa pronuntata. Ochii sunt situati profund in orbite si ascunsi sub pleoapele superioare care atarna. Urechile Mastiff-ului Neapolitan pot fi cupate sau nu in functie de preferinta proprietarului si de serviciul cainelui. Corpul acestui caine este foarte greu, osos si bine imbracat cu musculatura cu o coada purtata drept in sus (vertical) sau indoita usor peste spate. Blana (roba) este scurta si deasa cu o lungime uniforma a firului de par pe intreaga suprafata a corpului. Culorile robei acestui caine includ game de gri, nergu, mahon si cafeniu cu pete albe, compacte pe piept si degete la unii caini. Inaltimea la nivelul greabanului este de 65-75 cm la mascul si de 60-70 cm la femela. Greutatea corporala este de pana la 74 kg, dar cei mai mari masculi pot atinge 90 kg.

Personalitatea Mastiff-ul Neapolitan este un caine prietenos, afectuos si loial . Daca este necesar, Mastiff-ul Neapolitan poate deveni un teribil dusman daca familia sa este in pericol.

Relatiile cu familia si casa Mastiff-ul Neapolitan este un caine docil si prietenos, calitati cel fac un bun caine pentru supraveghere. Rasa este utilizata ca si caine de paza, politist detectiv (urmaritor), precum si ca animal de companie. Mastiff-ul Neapolitan are o atitudine calma si este improbabil sa atace fara sa fie provocat sau indemnat. Sunt innebuniti si adora sa alerge sau sa se joace cu copii. Mastiff-ul Neapolitan este un caine urias dar gentil in jurul copiilor si ii va proteja pe acestia, precum si pe restul familiei de tot ceea ce ar putea pune in pericol siguranta acestora.

Dresajul Mastiff-ul Neapolitan este usor de dresat prin comenzi de ascultare. Ei sunt fericiti cand li se da o ocupatie.

Aspecte particulare Mastiff-ul Neapolitan necesita o periere zilnica pentru mentinerea unei blani curate si lucioase. Mastiff-ul Neapolitan este un caine ce necesita un spatiu rezonabil de miscare pentru a fi fericit. Ca si in cazul altor mastiff-i, stapanirea ferma si antrenamentul de supunere ar trebui inceput timpuriu pentru a preveni posibilele accese de dominatie mai tarziu, in cursul vietii animalului.

Boxer

Istoricul si originea

Exista cateva teorii cu privire la originea boxer-ului. Una dintre teorii, emisa in anii 1800, sustinea ca Boxer-ul a fost creat in Germania, in urma incrucisarii dintre un caine tip mastiff, Bullenbeisser, si bulldog-ul englez. Unul dintre primele exemplare de Boxer a fost Blanka, un Boxer in totalitate alb. Considerata un caine esential in dezvoltarea rasei, Blanka a dat nastere la numerosi pui. Una dintre fiicele sale, Meta von der Passage a devenit un membru important in pedigree-ul Boxer-ului. Se considera ca aproape toti Boxer-ii ar proveni din Meta.

Aspectul exterior si dimensiunile Boxer-ul este un caine de talie medie, cu un corp patratos, dar cu o alura ce exprima noblete. El este o combinatie de putere si agilitate cu eleganta si stil. Rasa are un spate scurt, membre puternice si un bot scurt si patratos cu maxilarul inferioar iesit in afara si cu cute faciale. Muschii acestui caine sunt bine dezvoltati, fermi si bine evidentiati sub pielea intinsa.

Personalitatea Boxerul este un caine precaut si atent cu strainii, dar curios si isi va etala curajul neinfricat daca se simte amenintat. Boxer-ii se pot adapta aproape oricarui mediu de viata, atata timp cat sunt in compania oamenilor.Boxer-ii sunt caini foarte inteligenti, dar pot fi si violenti si de nestapanit. Din acest motiv, dresajul de supunere este obligatoriu. Boxer-ului ii place antrenamentul si va invata rapid. Unele exemplare, bine educate si dresate, au fost utilizate pentru insotirea persoanelor cu diferite handicapuri, la fel de bine ca si pentru paza.

Relatiile cu familia si casa Boxer-ul este un caine prietenoas, devotat familiei sale. Caracterul sau este in primul rand jucausi, si mai apoi rabdator cu copiii. Este tolerant vis-a-vis de poznele acestora si adora sa se joace. Boxer-ul este un protector nativ si, daca este dresat, poate fi un bun caine de paza si protectie. Fara o educatie adecvata, unii Boxer-i au tendinta de a fi prea prietenosi, preferand mai degraba sa linga sau sa se joace cu intrusul decat sa fie prudent si rezervat cu acesta.

Aspecte particulare Cainii boxer nu necesita o ingrijire speciala, dar necesita un antrenament consistent si consecvent. Blana sa scurta necesita o minima de ingrijire. Desi, sunt animale de companie excelente, cainii din rasa Boxer au tendinta de a se lupta intre ei, in special daca celalalt Boxer este de acelasi sex. Cea mai mare problema in ceea ce-i priveste pe Boxer-i este frecventa crescuta a cancerului in comparatie cu alti caini de  rasa.

Bullmastiff

Istoricul si originea

Istoria Bullmastiff-ului incepe in Anglia in jurul anului 1860. In aceea perioada, proprietarii domeniilor si padurarii aveau dificultati in controlarea ravagiilor produse de catre braconieri. Detinatorii de domenii de vanatoare aveau nevoie de un caine care sa fie capabil sa imobilizeze orice persoana care ar fi indraznit sa le incalce proprietatea pana la sosirea ajutoarelor. Astfel, s-a decis ca cea mai buna combinatie ar fi fost aceea abtinuta prin incrucisarea mastiff-ului englez vechi, conferindu-i noii rase curajul si forta, si bulldog-ul englez, pentru rezistenta. Dupa cateva generatii, combinatia finala (60% mastiff si 40% bulldog) a avut ca rezultat crearea unui caine neinfricat care ataca, dar nu maltrata, la comanda.

Aspectul exterior si dimensiunile Bullmastiff-ul impresioneaza prin statura si forta sa. Are un cap mare si lat, cutat si un corp masiv. Compact si puternic, acest caine este descris ca avand o alura care exprima noblete si chiar intelepciune. Blana acestui caine este scurta, neteda si lucioasa, deasa si de cele mai multe ori cafenie, tarcata sau dungata (dungi sau pete inchise la culoare pe un fond gri-cenusiu sau maro-roscat). Adultul de Bullmastiff prezinta o inaltime la nivelul greabanului de circa 63-69 cm la mascul si de 61-66 cm la femela si o greutate corporala de 50-60 kg la mascul si de 45-54 kg la femela.

Personalitatea In ciuda faptului ca este un caine robust si puternic, Bullmastiff-ul este, de la sine, loial membrilor familiei sale si chiar docil si prietenos. Cainii Bulmastiff sunt recunoscuti pentru inteligenta, obedienta, curajul si loialitatea lor.

Relatiile cu familia si casa In mod natural, bullmastiff-ul isi asuma rolul de caine aparator si protector al familiei sale, fiind devotat si tandru, chiar si cu copiii. Bullmastiff-ii traiesc cel mai bine in casele ce au curti mari, dar se pot adapta si vietii intr-un apartament, daca stapanul lor este gata sa le asigure perioade de miscare adecvate. Bullmastiff-ii pot fi tinuti chiar si afara, intr-o cusca cu tarc, suportand cu brio vremea aspra.

Dresajul Bullmastif-ii sunt caini de paza si protectie, nativi care raspund bine antrenamentului de supunere. Sunt caini inteligenti si doritori sa invete si sa va satisfaca toate cerintele.

Aspecte particulare Datorita masivitatii si fortei lor, Bullmastiff-ii nu sunt caini care se adreseaza orisicui. Au nevoie de o persoana echilibrata si extrem de ferma pentru a le controla iesirile.

Shar-Pei

Istoricul si originea Shar-pei-ul este o rasa foarte veche si unica, existand de secole in provinciile sudice ale Chinei, respectiv in Kwan-Tung. Este foarte probabil ca rasa sa dateze inca din jurul perioadei Dinastiei Han (202 i.Hr. – 220 d.Hr). Ascendentii exacti ai Shar-pei-ului nu sunt pe deplin cunoscuti. Se crede ca ar fi un descendent al Chow-chow-ului, cu toate acestea, singura legatura clara intre aceste rase este limba violet.

Aspectul exterior si dimensiunile Shar-pei-ul este usor de recunoscut datorita pielii sale cutate. Mai accentuate la catei, la majoritatea Shar-pei-lor adulti inca se pastreaza multe dintre aceste cute. Din moment ce cainele a fost, initial, creat ca si rasa de lupta, pielea lasata, extrem de mobila ii permite Shar-pei-ului sa se intoarca si sa-si continue lupta, chiar daca este inhatat de alt caine. Exista doua varietati distincte de aspect al blanii la Shar-pei, ambele cu par scurt si aspru. Cele mai cunoscute varietati de culoare sunt cafeniu, negru, crem, roscat, ciocolatiu si argintiu. In afara cutele caracteristice, Shar-pei-ul este una dintre rasele rare a carui limba este albastru inchis-violet. Capul este lat, cu un bot plat si cu buze groase amintind de un hipopotam. Urechile sunt mici, cazute, purtate pe langa cap. Coada este tinuta in sus si rasucita pe spate formand o bucla mai stramta sau mai larga. La Shar-pei-ul adult inaltimea la nivelul greabanului este de 46-51 cm, iar greutatea corporala poate ajunge pana la 18-25 kg.

Personalitatea Shar-pei-ul este cunoscut ca avand o personalitatea puternica si un temperament dominant, avand nevoie de un proprietar ferm si consecvent care sa-l supuna. Este foarte probabil ca el sa refuze efectuarea anumitor comenzi primite de la anumiti membri ai familiei care n-au reusit sa se impuna in fata lui. Ei tind sa fie foarte activi necesitand un antrenament corespunzator. Se bucura de libertate si se simt bine atat la tara cat si la oras, dar nu si in cusca. Shar-pei-ul isi creeaza legaturi puternice cu membrii familiei sale, dar nu sunt rezervati cu strainii. Shar-pei-ul uraste apa si va face orice ii sta in putinta sa evite apropierea de ea.

Relatiile cu familia si casa Shar-pei-ul este un caine independent si usor distant, rece, dar este si un membru al familiei protector si foarte devotat. Este una dintre rasele cel mai facil de dresat la domiciliu. Datorita naturii sale independente, Shar-pei-ul prefera sa fie singurul caine al familiei. In ciuda faptului ca este nostim si dragalas cand este pui, rasa nu este recomandata familiilor cu copii mici. Shar-pei-ul se poate adapta usor traiului intr-un apartament, daca beneficiaza de suficient timp pentru a face miscare. Este moderat activ in interiorul caminului, motiv pentru care nu este absolut necesar sa i se asigure o curte. Datorita capului lor plat, Shar-pei-i sunt foarte sensibili la caldurile excesive, motiv pentru care in zilele caniculare trebuie sa li se asigure un umbrar si apa la discretie. Asigurandu-le suficienta miscare, vor fi foarte linistiti in interiorul caminului.

Dresajul In ultimii ani, multe dintre exemplarele de Shar-pei au manifestat comportamente agresive si greu de strunit. Dupa multa munca din partea crescatorilor, rasa de astazi este semnificativ mai putin agresiva si mai usor de controlat. In ciuda acestui aspect, rasa nu trebuie tinuta sub un control riguros si nu necesita o socializare timpurie. Fiind un protector al familiei innascut, Shar-pei-ul este un bun caine de paza.

Aspecte particulare Shar-pei-ul poate avea un comportament agresiv fata de straini si nu are suficienta rabdare sa suporte poznelor copiilor. Cainele prefera sa fie regele sau regina casei. Din acest motiv, este de o importanta covarsitoare pentru proprietari, ca acestia sa se impuna ca lideri ai familiei, timpuriu in viata cainelui. Puii de Shar-pei cresc foarte repede intr-un timp scurt, motiv pentru care trebuie hraniti corespunzator. Shar-pei-i necesita multa miscare pentru a-si consuma energia, dar trebuie sa aveti in vedere sa-i tineti in lesa, in public, pentru ca au tendinta de a sari la harta cu alti caini, iscandu-se adevarate lupte. De asemenea, nu trebuie sa-l extenuati in zilele toride, deoarece ei nu suporta temperaturile crescute. Shar-pei-ul trebuie periat periodic. Blana lor nu trebuie niciodata trimata. Aceasta rasa prezinta o blana simpla, fara puf profund si protector. Shar-pei-ul naparleste sezonier sau putin cate putin pe tot parcursul anului. Imbaierea o data pe saptamana si perierea zilnica sunt absolut necesare in timpul perioadelor de inlocuire ale blanii. Unii proprietari sustin ca au dezvoltat alergii la blana aspra a Shar-pei-ului.

Saint Bernard

Istoricul si originea

Ca si in cazul altor rase, adevarata origine a Saint Bernard-ului este invaluita in mister. Se crede ca, cainele pe care il stim noi astazi ar proveni dintr-o rasa de talie mare, foarte veche, disparuta, cunoscuta ca molosul asiatic. Acesti caini giganti au fost imperecheati cu diferite alte rase de caini adusi de romani, atunci cand au invadat Elvetia in primele secole i.Hr. Exista diferite speculatii potrivit carora Saint Bernard-ul s-ar trage din mastiff-ul tibetan.

Aspectul exterior si dimensiunile Saint Bernard-ul este un caine de talie mare, puternic si musculos, cu capul mare si rotund, ochii caprui inchis si nasul negru. Urechile triunghiulare si rotunjite la varfuri sunt situate in varful capului. Saint Bernard-ul are un corp puternic si masiv si o coada care atarna si este purtata usor in sus.

In ceea ce priveste aspectul blanii, Saint Bernard-ul poate fi intalnit in doua varietati. Blana cu parul scurt este deasa si bine lipita pe langa corp. Blana cu parul aspru este mai lunga si mai stufoasa pe coapse si membre. Coloritul blanii este portocaliu cu alb, roscat (rosu) cu alb, maron cu alb sau brindle (dungat pe fon alb murdar).
Saint Bernard-ul adult atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 61-70 cm si o greutate corporala in jur de 50-91 kg.

Personalitatea Saint Bernard-ul este inteligent si loial stapanului sau. Este o rasa puternica, dar tandra si prietenoasa si se pare ca are un al saselea simt in ceea ce priveste detectarea vreunui potential pericol, in special a vreunei furtuni de zapada sau avalanse. Se spune ca Saint Bernard-ul are simtul mirosului atat de fin incat este in stare sa depisteze persoanele ingropate in zapada la cativa metri adancime. Saint Bernard-ul este lent in miscari, rabdator si ascultator.

Relatiile cu familia si casa Saint Bernard-ul este afectuos si prietenos, motiv pentru care este un animalut de casa indragit. Le plac copiii, dar cand sunt in preajma copiilor mici trebuie supravegheati datorita taliei lor gigantice. Saint Bernard-ul este un caine energic, necesitand o spatiu extins pentru miscare. Sunt caini care saliveaza excesiv (balesc). Saint Bernard-ul este tolerant cu alte animalute de companie, dar trebuie supravegheat cand se afla in preajma animalutelor de talie mai mica.

 Adora vremea rece, gheata si zapada. Datorita firii lor prietenoase, Saint Bernard-ul nu este cea mai grozava optiune daca va doriti un caine de paza, dar se pare ca talia lui reuseste sa intimideze si sa sperie intrusii.
 Saint Bernard-ul poate fi crescut intr-un apartament de bloc, daca beneficiaza de suficienta miscare. Este relativ inactiv in interiorul caminului, astfel ca daca beneficiaza de o curte cat de mica va fi cel mai fericit. Au o toleranta scazuta fata de perioadele calduroase, spatiile incalzite si transportul cu masina.

Dresajul Saint Bernard-ul este usor de educat, dar dresajul trebuie initiat la o varsta frageda. Sunt dornici sa va faca pe plac, fiind caini sociabili si docili.

Aspecte particulare
 Saint Bernard-ul trebuie supravegheat in timpul zilelor caniculare si cu umiditate crescuta, intrucat acesta este predispus fenomenului de supraincalzire (soc caloric). Recent, popularitatea rasei a determinat pe unii crescatori lipsiti de scrupule sa produca exemplare cu anumite inclinatii spre agresivitate. Din acest motiv, asigurati-va ca achizitionati un Saint Bernard de la un crescator experimentat si de buna credinta.
 Saint Bernard-ul are nevoie de o ingrijira zilnica a blanii. Ambele varietati de Saint Bernard (cu parul aspru si cu parul neted) sunt usor de intretinut. Pieptanarea si perierea cu o perie din par de porc si imbaierea numai atunci cand este absolut necesar sunt singurele lucruri pe care trebuie sa le indepliniti pentru a-i mentine Saint Bernard-ului blana in bune conditii. Aceasta rasa naparleste de doua ori pe an. Ochii care au tendinta de a lacrima excesiv trebuind controlati periodic.

Husky siberian

Istoricul si originea

Husky Siberian a aparut pentru prima data in Asia de Nord, fiind utilizat ca si caine de sanie de catre populatiile normandice. Rasa a fost adusa in Alaska in 1909. In acel an, primul atelaj de husky-ii a intrat in concurs la " Alaska Sweepstakes Race", si in cativa ani Husky-ii Siberieni castigau cursele de sanii, devenind caini respectati datorita puterii si rezistentei lor incredibile. Astazi, Husky a devenit un caine de companie popular si indragit in intreaga America de Nord. Husky-ul Siberian este incadrat in grupa cainilor utilitari si a fost pentru prima data inregistrat in American Kennel Club in 1930.

Aspectul exterior si dimensiunile Husky siberian este un caine de talie medie, puternic si bine consolidat. Rasa este prezenta intr-o varietate larga de culori, de la negru pana la alb imaculat. De remarcat sunt si varietatea de pete de la nivelul capului, neintalnite la alte rase. Varietatile de culori includ: - varietatea alb cu negru: de la culori deschise (diluate) pana la inchise; - varietatea rosu cu alb: de la culori deschise (piersiciu, portocaliu) pana la cele inchise (chocolate, maron); - varietatea gri cu alb: de la argintiu pana la cenusiul specific lupului salbatic; - varietatea negru murdar cu alb: in culoarea zebelinei (rosu-portocaliu cu extremitatile negre); - varietatea agouti cu alb: face referire la coloritul coyotului a carui blana prezinta o nuanta de gri inchis; - varietatea alb simplu, imaculat: nu trebuie confundata cu Samoyed-ul. Diferitele pete sunt acceptate, cel mai frecvent fiind intalnite desenele pestrite, multicolore.

Personalitatea Husky-i siberieni sunt animale care stiu sa se faca placute si au o capacitate extraordinara de a se adapta diverselor stiluri de viata. Agreaza climatele temperate si reci si adora spatiile largi in care sa poata hoinari; totusi, si cei care sunt crescuti intr-un apartament o duc bine. Husky siberian este prietenos si nu este renumit ca fiind un caine galagios sau agresiv. Deoarece ei au fost, initial, creati pentru a calatori pe distante lungi, au o energie debordanta si adora sa faca miscare.

Relatiile cu familia si casa Husky siberian se intelege foarte bine cu copii sau alti caini. Aceasta rasa este indicata persoanelor care detin pentru prima data un animal de companie si care se pot acomoda nevoilor de miscare si intretinere ale cainelui. Totusi, Husky trebuie tinut sub control tot timpul, deoarece este o fire curioasa, avand tendinta de a se pune in pericol de multe ori. Daca beneficiati de o curte, este esential ca aceasta sa fie imprejmuita, pentru a preveni escapadele Husky-ului.

Dresajul Husky siberian este un caine inteligent, agil si usor de dresat. Aceasta rasa a efectuat eroic operatiuni de cautare si salvare in regiunea arctica. Sunt jucausi, dar in acelasi timp si responsabili.

Aspecte particulare Husky-ul siberian se simte cel mai bine in ambiantele mai racoroase. Pentru a preveni declansarea unor grave probleme de sanatate, acesti caini nu trebuie lasati afara mai multe de cateva minute, in zilele calduroase. Desi, ei au tendinta de a-si mentine blana curata, ar trebui sa i-o periati zilnic pentru a-i stimula circulatia de la nivelul foliculilor pilosi. Trebuie sa stiti ca Husky naparleste continuu. Husky-ului siberian ii place sa exploreze si sa hoinaresca. Stiind acest lucru va va ajuta sa preveniti eventualele escapade si hoinarirea prin vecini.

Bichon Bolognese

Istoric si origini

Bolognez-ul este un Bichon de tip vechi, numit initial Bichon italian si este cosiderat de unii o varietate a Bichon-ului Frise. Ca si acesta, Bolognez-ul a fost adus in Italia de navigatorii spanioli in secolul XV si s-a dezvoltat mai intens in regiunea Bologna, de unde a preluat numele.
Datorita frumusetii si gratiei sale a fost foarte apreciat la curtile regale din Italia, Spania si Rusia. Caterina de Medicis, regina Frantei, Caterina I, sotia lui Petru cel Mare si Maria Tereza, imparateasa Austriei au avut drept companioni acesti caini. Multe tablouri ale Renasterii din Franta, Italia si Spania ilustreaza caini foarte asemanatori cu Bichon-ul Bolognez.

Aspect exterior si dimensiuni Este un caine de talie mica, de jucarie, cu un corp un pic mai lung decat inalt. Acest catel are maxilare puternice, ochii mari si rotunzi, de culoare inchisa sunt acoperiti de par. A fost catalogat ca o varianta a Bichon-ului cu par cret, datorita parului sau des si tare. Urechile acoperite cu par lung, in smocuri sunt suficient de departate incat sa ofere senzatia unui cap rotund. Bolognez-ul poate atinge o inaltime de 30 centimetri si o greutate intre 2 si 4 kilograme. Exista exemplare care depasesc aceasta medie, insa foarte rar. O femela poate da nastere unui numar de 6-7 catei, dar media este situata la trei.

Temperament Este un catel mereu vesel, afectiv si sensibil, care se intelege foarte bine cu copiii, chiar si cu ceilalti caini, indiferent de rasa. Bolognez-ul este inteligent, gratios, bland, linistit si foarte devotat familiei sale. Este un catel elegant, calm ce are nevoie de un spatiu suficient de mare. Are un nivel moderat de activitate, 20 de minute de plimbare pe zi i-ar fi de ajuns, dar nu ii displac nici plimbarile lungi alaturi de stapan, pe care vrea sa il multumeasca. Ii place foarte mult sa se joace in gradina astfel ca, in cazul in care aveti asa ceva, va fi foarte greu sa il mai bagati in casa. Are nevoie de socializare si dresaj.

Ingrijire Blana Bichon-ului Bolognez necesita o ingrijire minutioasa, un periaj si pieptanat zilnic in special pe cap, abdomen si in zona dintre piciore pentru a nu se incalci. Blana trebuie spalata regulat pentru a fi pastrata alba si curata. Trebuie sa il cautati in ureche, sa va asigurati ca sunt curate si nu exista par cazut inauntru. Cand este necesar, taiati excesul de par dintre pernutele de la picioare.

Avantajul acestei blani este acela ca in perioada de naparlire nu lasa foarte mult par comparativ cu alte rase de catei, parul mort fiind indepartat prin periere.
Bolognez-ul este recomandat persoanelor care au timp pentru a il ingriji, blana acestuia fiind pretentioasa.

Hranire Un Bichon Bolognez nu este un caine pretentios in ceea ce priveste hrana. Nevoile lui sunt mici si mananca aproape orice, un astfel de caine fiind foarte usor de intretinut din punct de vedere al mancarii, pentru ca se hraneste cu absolut orice ii veti da.

Dresaj Dresajul lor trebuie inceput inca de cand sunt pui, dar fiind caini foarte inteligenti, vor invata repede. Cu un dresaj consecvent si bland se pot obtine fara probleme rezultatele dorite.

Bichon Maltez

Blana Bichon-ului Maltez necesita o ingrijire zilnica. Rasa de caine maltez prezinta o istorie lunga si deosebita. Fiind membru cu aspectul cel mai frapant al grupei raselor de jucarie, roba lor alba, lunga, atarnanda este posibil sa fie fost motivul pentru care a devenit favoritul Reginei Elizabeth I.

Relatiile cu familia si casa Bichonul Maltez este un caine de companie pretabil familiilor, devotat si iubitor. Poate petrece ore intregi pe genunchii proprietarului, savurand momentele de atentie acordate, din moment ce sunt mititei, nu sunt recomandati pentru familiile cu copii mici, foarte energici sau copii mai mari pusi pe giumbuslucuri. Maltez-ul este un caine excelent pentru persoanele in varsta.

Dresajul Maltez-ul este un animal de companie complet. In afara de insusirea supunerii, el nu necesita un dresaj mai amanuntit.

Aspecte particulare Parul lor lung si care atarna necesita o periere zilnica. Persoanele care nu sunt in stare sa-i perie zilnic, cateodata, aleg sa le scurteze parul.