Tunsori baieti 2011

Catalog tendinte tunsori baieti 2011 – Frizuri de vara la moda barbati

Vine vara, probabil cei mai multi dintre voi cautati tunsori si frizuri de vara la moda pentru baieti care sa va dea un look nou si in trend. Am postat un mic catalog de poze cu tunsori baieti 2011, frizuri moderne care sa va ajute sa va alegeti un nou look pentru vara 2011. In primul rand orice tunsori la moda ati alege, ele trbuie s se potriveasca, cel mai potrivit ar fi sa vorbiti cu un stilist priceput in acest sens.

Sper sa va placa aceste poze cu tunsori moderne pentru barbati, care sunt in tendintele din 2011, si sa va faca sa aratati perfect in fata fetelor. Asadar daca va intrebati ce frizuri se poarta in 2011, aruncati o privire peste urmatoarle tunsori de baieti:

Graffiti 3D

Primele expresii ale unor culturi alternative si subculturi au inceput sa infloreasca dupa 1989, graffiti fiind una dintre ele. Ca si in America, cei care au dat primele tag-uri in anii 1991-1992, nu erau constienti ca ceea ce realizeaza inseamna graffiti. Nici temele pe care le abordau nu faceau referire la viata de cartier, erau simple nume de formatii. Acestia ar putea constitui primul val de writeri despre care se stiu extrem de putine detalii. SIMS, FLOK si SEK sunt writerii care au facut primele piece-uri in Bucuresti si crew-ul PG&Pongo  a dat primele tag-uri cu markerul la metrou. 

Al doilea val de writeri a aparut in anii 1998 – 1999 si printre figurile marcante ale acestei perioade se numara SAGE si OGE, SHAOLIN, SCIENCE, MYST, STEK, RATPOISON,  HOMEBOY din Brasov, CBU Posse Sibiu, Hieroglipha din Arad etc. Primele  crew-uri care s-au format in Bucuresti au fost UCB(United Criminals of Bucharest): GUERILLA, GARFIELD SI ZOSTER si NPA(Next Phase Alliance): NEAR, SHAO, ERPS, SCIENCE, BROKE. In 1999 a aparut compilatia „Murale” si casa de productie A&A Records a organizat cu aceasta ocazie primul  concurs de graffiti. Piece-urile au fost date pe niste rulote ale circului de stat. La acel eveniment au participat AGA, UCB Crew, RATPOISON din Brasov, ERPS, SHAO, un crew de fete numit Dark Angels.

In anii 2000 – 2001 apar primele graff-uri facute de straini la metroul din Bucuresti. Primul whole car in Romania a fost dat in anul 2002, iar in anul 2004 a fost executat primul whole car de tren personal.

Graffiti

Graffiti este un termen general referitor la inscripţii caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereţi sau alte suprafeţe publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop. Când este făcut fără consimţământul proprietarului, constituie vandalism (care este ilegal). Graffiti a existat încă din antichitate, în perioada Greciei antice şi a Imperiului roman. Cu cat locul este mai privat, mai ilegal, cu atat este o performanta mai mare sa il faca. Din aceasta cauza o sa gasim o gramada de greffiti-uri in statile de metrou/autobuz. Graffiti-ul nu e doar un simplu text ci este un desen care trebuie sa fie cat mai complicat si mai diferit de altele. Fiecare graffitist/grup de graffitisti are tagg-ul sau.(tagg-ul este un desen propriu pe care numai el/ei il fac). Exista si grupuri anti-graffiti (vedeti in fundul paginii) cum ar fi "Vandal Squad", care a facut un program pe PC numit Graffiti Studio in care faci graffiti pe orice fara a mai "mazgalii" peretii adevarati. Mai nou s-au facut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru ca nu e ilegal.

Etimologie

Cuvântul "graffiti" din limba italiană este pluralul substantivului "graffito", deşi forma de singular a devenit obscură şi este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafaţă. Ambii termenii englezeşti provin din italiană, cel mai probabil de la "graffiato", participiul trecut al verbului "graffiare" (a zgâria); "grafferii" antici îşi scrijeleau opera pe pereţi, înainte de apariţia spraiului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecesculγραφειν (graphein), care înseamnă "a scrie".

Nu există încă un echivalent românesc pentru graffiti în accepţiunea modernă a cuvântului, iar termenul englezesc nu este încă adaptat la limba română. Cu atât mai puţin diverşii termeni asociaţi cu acesta nu au o traducere clară.

Istorie

Graffiti antic

Din punct de vedere istoric, termenul "graffiti" se referea iniţial la inscripţiile, portretele, etc.găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum orice decoraţie (inscripţionată pe orice suprafaţă) care poate fi privită ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereţi externi şi trotuare, fără permisiunea proprietarului. Prin urmare, inscripţiile făcute de autorii unui monument nu sunt catalogate ca graffiti.

Primul exemplu cunoscut de "graffiti modern" există şi astăzi în oraşul antic grecesc Ephesus (în Turcia de azi) şi se pare că face reclamă la prostituţie, după spusele ghizilor turistici din oraş. Constă într-o palmă, o formă vagă de inimă, o urmă de picior şi un număr. Acestea indică subtil câţi paşi trebuie făcuţi ca cineva să găsească o curtezană (mâna reprezentând plată).

Romanii gravau graffiti în proprii pereţi şi monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemena şi în Egipt. Erupţia Vezuviului a păstrat graffiti sgâriat pe pereţii din Pompeii, şi ne oferă o perspectivă directă asupra vieţii de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declaraţii de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete şi citate din literatură (în special primul vers din "Eneida" de Virgil) au fost găsite pe pereţii din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorinţa de a impresiona, deşi anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele şi literatura.

Villa lui Hadrian din Tivoli, Italia, are de asemenea câteva exemple. Unul dintre ele a rezistat în timp, avertizând: "Cave Canem", care înseamnă "Atenţie la câine", lângă imaginea câinelui menţionat.

Totuşi, nu numai grecii şi romanii făceau graffiti: situl mayaş din Tikal, Guatemala, conţine de asemenea exemple antice. Graffiti produs de vikingi există în Roma şi la Newgrange, în Irlanda

Graffiti modern

În secolul 20, în special în perioada Celui De-al Doilea Război Mondial, 'Kilroy was here' (Kilroy a fost aici) a devenit un graffito celebru, împreună cu Mr.Chad, o faţă doar cu ochii şi un nas, rezemat de perete, spunând "What? No [comoditate rară]…? în timpul raţionalizării. Tehnica de luptă a secolului XX a văzut sosirea multor tehnologii aviatice noi, urmate îndeaproape de "airplane graffiti", inclusiv "nose art", făcută faimoasă în timplu Celui De-al Doilea Război Mondial.

Începând cu urbanizarea la scară mare a multor zone în jumătatea postbelică a secolului 20, găştile vor marca pereţii şi alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-şi delimita teritoriul. Pe la sfârşitul secolului XX, tag-urile neasociate unei găşti au devenit mai comune. Artiştii graffiti îşi scriau "tag"-ul doar de dragul scrisului, sau ca să-şi consolideze reputaţia şi prestigiul de "writer" (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnări ilegale create cu un sprai cu vopsea au fost create de un artist numit "Cornbread" din Philadelphia. Spraiul a devenit o caracteristică importantă pentru diferitele stiluri care au urmat.

Fenomenul graffiti

În anul 1971, publicaţia „New York Times” a realizat un material despre fenomenul graffiti care luase naştere pe străzile oraşului New York. În acel articol se vorbeşte despre un anume „artist graffiti” care semna cu pseudonimul TAKI 183. Identitatea lui nu era cunoscută, ştiindu-se doar că numele său era Demetrius şi că numărul 183 ar fi numărul străzii pe care locuia.

În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City College din New York, a intuit potenţialul acestor „artişti ai străzii”, fondând Uniunea Artiştilor de Graffiti cu scopul de a promova artiştii talentaţi din lumea graffiti-ului, prin intermediul unor expoziţii organizate de Uniune. Articolul din anul 1973 al revistei „New York”, intitulat „Parada graffiti”, semnat de Richard Goldstein, a fost o recunoaştere publică a potenţialului acestor „artişti ai străzii”.

Începând cu anul 1974 s-a încetăţenit stilul caracterizat prin realizarea de peisaje întregi de jur-împrejurul tag-urilor, toate acestea pe suprafaţa întreagă a metrourilor sau alte mijloace de transport în comun.

Arta graffiti şi-a început rapidul declin în anii ’80 când acest fenomen a fost absorbit de partea comercială şi de piaţa artistică a New York-ului. Anii ’80 au însemnat deci un regres în istoria mişcării graffiti-ului şi datorită schimbărilor majore care aveau loc în societatea americană. Cocaina a început a fi folosită tot mai des, iar traficul de droguri a dus la achiziţionarea armelor de foc. Toate aceste elemente se întâlneau pe străzi, viaţa pe stradă devenind din ce în ce mai periculoasă. Pe deasupra, legea a interzis comercianţilor vânzarea vopselelor minorilor, iar comercianţii erau obligaţi să depoziteze vopselele în locuri special amenajate, făcând astfel furtul din magazine mult mai dificil.

Totodată, bugetul oraşului New York destinat stopării mişcării graffiti s-a mărit, de acum înainte parcurile şi depourile fiind mult mai bine păzite. Au fost ridicate garduri electrice de protecţie, iar orice distrugere cauzată acestora era prompt reparată. Astfel, multe din zonele preferate ale artiştilor graffiti au devenit aproape inaccesibile. Procesul de îndepărtare al desenelor graffiti din New York a luat o nouă amploare, fapt ce a frustrat mulţi amatori de graffiti. Pe 12 mai 1989, oraşul New York a emis o decizie prin care erau scoase din folosinţă toate mijloacele de transport în comun care au fost victima mişcării graffiti. Acesta a fost începutul aşa-zisului curent al „vagoanelor curate”, prin care se dorea descurajarea „bandelor graffiti” şi curăţirea oraşului.

Dar cu toate aceste interdicţii, mişcarea graffiti nu a dispărut, ci din contră s-a omogenizat, transformându-se într-o goană după zone propice realizării de graffiti. S-au creat bande de tineri care deţineau anumite teritorii, marcate prin însuşi stilul folosit în desenele graffiti. Lupta pentru păstrarea acestor teritorii a dus la creşterea numărului de acte de violenţă, ajungându-se până la uzul armelor de foc.

Datorită lipsei vopselei şi a pericolului de a sta un timp prea îndelungat la locul unde se făceau desene graffiti, procesul artistic de realizare al tag-urilor a decăzut.

Graffiti ca metodă de exprimare a fost utilizată şi de generaţia muzicii rap. Muzica rap, originară din sudul Bronxului, New York, a apărut la mijlocul anilor ’70 şi a fost iniţial asociată curentului muzical denumit hip-hop. Această mişcare a inclus şi alte forme de manifestare, precum break dance-ul şi arta graffiti. Importarea culturii hip-hop de către ţările europene a dus şi la acapararea valorilor acestei culturi muzicale, printre care şi fenomenul graffiti.

Tatuajele UV

Tatuajele U.V. sau tatuajele Blacklight sunt realizate cu o cerneală specială, vizibilă numai sub Blacklight (lumina de neon ultravioleta). Ele sunt deosebit de populare în cultura Rave. Tatuajele pot fi complet invizibile la lumină normală, cu toate că cicatricile făcute de maşina de tatuaj în procesul de aplicare pot rămâne şi, prin urmare, pot fi observate.

Un tatuaj U.V. devine vizibil sub Blacklight, atunci când luminează în culori variind de la alb la purpuriu, în funcţie de tipul de cerneală aleasă. Cerneala de altă culoare este de asemenea disponibilă, tatuajul fiind vizibil în lumina normală (ca un tatuaj regulat), dar va străluci  viu sub lumina razelor UV.

Trasatura care face aceste tatuaje diferite de altele este ca sunt vizibile in intuneric. Aceste tatuaje sunt foarte populare printre oamenii intre 18 si 30 de ani.

Motivul popularitatii acestuia este ca se vede in intuneric. Oamenii de aceasta varsta ies in discoteci si cluburi unde ei se simt mandri sa isi arate tatuajulUV. Richie a facut acest tus ultraviolet(UV) acum cativa ani si l-a testat pentru prima oara pe el si acum il foloseste si pe altii. Tatuajul este cea mai noua tendinta in arta tatuajelor si va fi prima alegere a oamenilor, desi sunt putin cam scumpe si iau mai mult timp decat alte tatuaje obisnuite. Tatuajele UV devin o nebunie. Daca iti faci un tatuaj, este clar ca nu vrei sa ai o infatisare normala si indraznesti sa faci un impact.

Dar cum ar fi sa faci un impact major?

Da, poti face asta cu ajutorul tatuajelor executate cu tus vizibil la lumina ultravioleta.

Tusul UV nu este un concept nou dar in anii recenti popularitatea acestuia a crescut foarte mult.

Frumusetea tatuajelor UV este in faptul ca nu se vad la lumina normala si apare la intuneric sub lumina ultravioleta. Deasemenea se refera ca si tatuajele facute cu tus vizibil la lumina ultravioleta, arta a inflorit printre entuziasmatii artei a corpului, in special tinerii care vor sa arate discret. Oarecum oamenii sceptici privind siguranta asociata cu tatuajele UVdatorita compozitia chimicalelor tusului. In functie de rapoarte, oamenii care au tatuaje UV au mai multe sanse sa aiba alergii sauinfectii.

Este mai bine sa te asiguri ca tusul nu are fosfor si este inregulamentul FDA.

Dispariţia dinozaurilor

Disparţia dinozaurilor se pare că a fost cauzată de un meteorit de mărimea unui orăşel, care s-a ciocnit cu Pământul acum aproximativ 65 milioane de ani. Când meteoritul a lovit planeta, aceasta a fost acoperită de un nor uriaş de praf care a blocat lumina soarelui şi astfel, a fost frig şi întuneric timp de câteva luni. Odată cu dispariţia plantelor au murit şi dinozaurii ierbivori, iar datorită acestui fapt dinozaurii carnivori au murit şi ei, rămânând fără hrană.

În acest timp au erupt mulţi vulcani care vărsau lavă pe suprafaţa Pământului şi emanau gaze otrăvitoare în aer. Traiul pe Pământ devenise din ce în ce mai dificil.

Cu toate acestea, nu toate vietăţile au dispărut acum 65 milioane de ani. Animalele mici cum ar fi şopârlele, şerpii, păsările sau şobolanii au supravieţuit.

După ultimele cercetări se crede că asteroidul s-a ciocnit de Pământ în apropiere de Mexic, unde în nord-estul oraşului Chicxulub există un crater submarin uriaş cu un diametru de 200 km.

Expertii se cearta din nou in legatura cu disparitia dinozaurilor

Un studiu recent care pretinde ca dovedeste in mod sigur ca dinozaurii au fost stersi de pe fata Pamantului de asteroidul de acum 65 de milioane de ani a generat o noua controversa. Alti oameni de stiinta ii acuza pe autori ca "ignora metodele stiintifice", ca fac afirmatii "fara nici o baza reala" si ca fac "rationamente circulare".

Exista doua mari controverse: Una este daca dinozaurii au fost eliminati de un eveniment extraordinar si alta despre natura evenimentului extraordinar. 

Unii oameni de stiinta sustin ca dinozaurii au disparut pur si simplu pentru ca nu au putut sa se adapteze la schimbarile de clima - mai exact la faptul ca aceasta devenea din ce in ce mai rece. Altii sustin ca poate sistemul lor imunitar primitiv nu a reusit sa tina pasul cu dezvoltarea unor microbi din ce in ce mai daunatori. In acest context, animale mai complexe, precum mamiferele si pasarile, care au sange cald si deci se pot adapta mai usor la clima rece, si care au un sistem imunitar mai dezvoltat, pur si simplu au inlocuit treptat dinozaurii. Nici a fi mare nu a mai fost un avantaj, dat fiind ca, pe masura ce clima devenea mai rece, plantele (adica mancarea) deveneau mai putin abundente.

Cu toate acestea, alti oameni de stiinta sustin ca disparitia dinozaurilor a fost prea brusca si masiva pentru a putea fi explicata prin apelul la niste cauze triviale. Ei sunt de acord ca schimbarile de clima si poate inclusiv sistemul imunitar primitiv al dinozaurilor au jucat un rol, insa oricum este necesara luarea in considerare a unui eveniment extraordinar pentru a explica niste extinctii la o scara atat de mare.

Exista doua teorii candidate principale:

Teoria impactului unui asteroid. 

In 1980, echipa tata-fiu a profesorilor Luis si Walter Alvarez a propus acest scenariu de film hollywoodian dupa ce au studiat un strat subtire de argila sulfuroasa din Gubbio, Italia. In 1991 a fost descoperita zona de impact Chixculub. Este vorba despre un bazin imens, larg de peste 300 de kilometri, cu centrul in peninsula Yucatan din Mexic. Se estimeaza ca impactul a avut loc acum 65 de milioane de ani. Poate insa impactul unui asteroid sa aiba efecte la nivel global? Conform descoperirilor geologilor, da. Straturile de roca ce corespund acelei perioade de peste tot de pe planeta sunt bogate in iridiu, un element rar pe Pamant insa relativ obisnuit in asteroizi si comete. Insa poate insemna asta ca asteroidul este responsabil de disparitita dinozaurilor?

Problema este ca dinozaurii nu au disparut chiar atat de repede - datele fosile arata ca au disparut de-a lungul a milioane de ani. O asemenea scara temporala este corelata mai degraba cu schimbarile de clima si de geologie decat cu evenimentele catastrofice.

Teoria vulcanilor 

Pe masura ce cresteau muntii Himalaia, datorita peninsulei indiene care impinge cu putere in Asia, au avut loc o serie de evenimente vulcanice de amploare. Unii au argumentat ca aceste evenimente au produs o schimbare climatica. In plus, ele au fost responsabile de ejectarea in atmosfera a unor mari cantitati de cadmiu, nichel si seleniu, care sunt toxice in cantitati prea mari.

Acum, s-a declansat un adevarat scandal pe CCNet, o retea electronica de discutii stiintifice, datorita articolului publicat in revista Sedimentary Geology, scris de Peter Schule de la Universitatea Erlangen-N�rnberg impreunsa cu colegii sai, Robert Speijer, Hartmut Mai si Agnes Kontny. Autorii sustin ca au adus dovezi "fara echivoc" ale faptului ca ramasitele si "ejectiile" aruncate de impact coincid cu momentul extinctiei in masa. 

Argumentul lor este dupa cum urmeaza: Exista ceva numit de geologi granita K-T. Rocile de sub granita K-T au fosile de dinozaur, cele de deasupra nu au. Cercetatorii germani au facut analiza chimica a argilei de sub granita K-T si au gasit ca "nu exista nici o dovada ca [impactul] Chicxulub predateaza granita K-T si permite pozitionarea fara univoc a granitei K-T drept momentul depozitelor cauzate de eveniment."

Dovada este clara. Ba nu-i deloc clara! spun alti oameni de stiinta de pe CCNEt. De pilda, prof. Greta Keller de la Universitatea Princeton chiar a acuzat echipa de cercetatori ca "ignora metodele stiintifice", ca face afirmatii "fara nici o baza reala" si "rationamente circulare".

Angela Milner, de la Muzeul de Istorie Naturala din Londra a spus pentru London Daily Telegraph: "Nu exista nici cel mai mic consens in legatura cu cauza extinctiei sau daca a fost sau nu o singura cauza. Scandalul nu-i implica pe cei care lucreaza pe dinozauri, ci pe sedimentologi si geologi."

Dupa cum remarca mai departe London Daily Telegraph, "singurul lucru cu care este de acord toata lumea este ca dinozaurii au disparut."

Animalul de casă ne ajută să trecem mai bine peste stresul cotidian

Prin intermediul câinelui se pot cunoaşte alţi oameni şi se poate lărgi cercul social

Când ne gândim la moduri în care să reducem stresul din viaţa noastră, mintea ne zboară la meditaţie, yoga sau psihoterapie. Cu siguranţă, acestea sunt tehnici care dau rezultate foarte bune. Însă, nu mulţi ştiu că atunci când ne facem un nou prieten este de asemenea, o măsură foarte eficientă în lupta cu stresul.

În timp ce prietenii „umani” ne oferă un mare suport social şi emoţional, prietenii „blănoşi” ne ajută să scăpăm de stres. Cercetările au arătat că animalele de companie oferă foarte multe beneficii din punct de vedere al sănătăţii.

Acest lucru se întâmplă numai în condiţiile în care persoana în cauză iubeşte animalele şi poate să îi ofere toate condiţiile pe care le necesită un astfel de prieten. În primul rând, animalele au darul de a îmbunătăţi starea de spirit.

Mai ales pentru cei care au animale, se ştie că este imposibil să stai supărat atunci când ai în preajmă un căţel sau o pisică. Faptul că animalele de casă îmbunătăţesc starea de spirit a fost demonstrat ştiinţific. Un studiu recent asupra bărbaţilor seropozitivi a arătat că aceştia erau mult mai protejaţi contra depresiei dacă aveau în jurul lor un animal de casă. Conform studiului, bărbaţii care nu aveau un animal de companie erau de trei ori mai predispuşi la depresie decât bărbaţii sănătoşi.

Mai mult, animalele de casă au un control foarte mare asupra tensiunii arteriale. Ele fac acest lucru, uneori, chiar mai bine decât medicamentele specifice. Medicamentele contra hipertensiunii, în general, reduc tensiunea, însă nu sunt foarte eficiente în controlul creşterilor bruşte de tensiune cauzate de stres.

Un animal de companie îşi ajută stăpânul să facă mişcare

S-a arătat că cei care au probleme cu stresul şi tensiunea şi au un animal de companie sunt mult mai feriţi de probleme cu inima decât cei care nu au un căţel sau o pisică. Un alt avantaj de a avea un animal în casă este faptul că acesta te încurajează să faci mişcare. Indiferent dacă ieşim la plimbare cu câinele sau ne jucăm în casă, înseamnă că se face efort fizic.

În zilele noastre, când timpul dedicat sportului şi mişcării este din ce în mai redus, orice formă de mişcare este benefică pentru organism. De asemenea, ani­malele de companie oferă suport social. Cu alte cuvinte, când ne plimbăm cu câinele mergem în locuri unde se află mai mulţi stăpâni de animale.

Astfel, putem cunoaşte oameni cu aceeaşi pasiune ca a noastră şi ne dezvoltăm reţeaua de prieteni şi cunoscuţi. Animalele de companie ne feresc de singurătate şi ne oferă iubire necondiţionată. Ele sunt o companie perfectă, ştiu să asculte problemele stăpânilor, de multe ori sunt silenţioase şi ştiu să păstreze un secret. Mai mult, ele sunt un „antidot” pentru singurătate.

„Antidot“ pentru singurătate

Cercetările au arătat că bătrânii care stau singuri în casă s-au simţit mult mai puţin singuri după vizita unui animal decât după cea a unui om. Acest beneficiu reduce nivelul de stres din viaţa unui om şi chiar îl poate face să se integreze mai bine în viaţa socială.

Un alt mod prin care animalele de casă ne ajută să scăpăm de stres este faptul că putem să vorbim cu ele, să ne descărcăm în faţa lor şi ele doar ne ascultă. Se poate spune că sunt ascultătorii aproape perfecţi. S-a arătat că un om care are de îndeplinit o sarcină foarte dificilă, o duce mult mai repede la bun sfârşit dacă are alături de el un animal cu care să vorbească. Însă trebuie înţeles că nu toată lumea poate avea un animal.

Nu are rost să se cumpere un animal dacă stăpânul nu poate sta destul cu el şi nu poate avea grijă de el. În acest mod, stăpânul nu va beneficia de avantajele pe care le oferă un animal, iar animalul va avea numai de suferit.

Nu vorbesc, dar previn apariţia depresiei

Rase de caini

Akita Inu

Istoric si origine

Akita Inu este un caine de talie mare, originar din Japonia, prefectura Akita. Face parte din grupa cainilor utilitari, folositi si creati pentru paza si aparare. In japoneza, "Inu" inseamna "caine" iar in practica el se mai numeste si Akita Ken ( ken= prefectura, in japoneza).

 In perioada dintre dinastia Tokugawa, pana la dinastia Taisho, a fost instruit si crescut pentru lupta, datorita taliei mari si a conformatiei puternice. A fost declarat monument al naturii de catre guvernul japonez, si crescut in Japonia sub numele de Akita Inu. In multe tari, rasa este separata in doua rase, adica, Akita Inu, rasa japoneza si Akita Americana.

Aspect exterior si dimensiuni Este un caine cu o constitutie robusta, masiva, cu o conformatie corecta, bine proportionata, alura viguroasa si demna, plina de grandoare si blandete . Capul si craniul cu fruntea larga, stopul bine marcat, la fel ca si silonul frontal, obrajii puternici. Ochii mici, de forma usor triunghiulara, de culoare inchisa, bruna. Se prefera ca nuanta ochilor sa fie cat mai inchisa. Linia superioara a nasului este dreapta si scurta, trufa este neagra, mare (poate fi de culoare roz numai la exemplarele cu roba alba).

Defecte:Eliminatorii : talie peste sau sub limitele admise, urechi purtate defectuos, nu erect, criptorhidie   Grave: coada care nu este purtat[ recurbat, parul prea lung buclat, prognatism superior sau inferior, monorhidie , caracter sperios; Muscatura in cleste, usor prognatism superior sau inferior, roba cu parul prea scurt, culoarea trufei necorespunzatoare cu culoarea robei. Se va acorda o atentie deosebita exemplarelor cu roba alba.

Personalitate Akita este un caine de talie mare, dar nu o rasa gigant, de aceea, sunt excelenti caini de casa, avand nevoie de un nivel moderat de exercitiu fizic. In general sunt niste caini foarte tacuti, pot eventual sa urle, daca ei considera ca e ceva care merita acest fapt. Cele 2 caracteristice ale Akita, ca si caine de companie, este un caine foarte curat si foarte usor de intretinut. Akita au fost descrisi ca fiind foarte asemanatori pisicilor, datorita curateniei lor si a lipsei de miros. Akita este un caine imperturbabil, ascultator, cuminte, dar incapatanat si dominant, cand vine vorba de alti caini. El are pretentia ca alti caini sa i se supuna, iar daca acest lucru nu se intampla, atunci pot apare conflicte. Caracterul sau este simplu, rabdator si demn.

Relatiile cu familia si casa Akita este un foarte bun companion al familiei si copiilor. Este un prieten devotat, rabdator si protector al copiilor. Akita sunt foarte gentili cu copiii, aceasta calitate a lor fiind recunoscuta. Se spune ca mamele japoneze isi lasau copiii numai in grija si paza cainilor Akita, in anumite circumstante.

Dresajul Akita tind sa fie foarte incapatanati, de aceea, dresajul trebuie sa fie ferm, sa insemne si sa nu fie lasati sa faca ce vor, atunci cand li s-a dat o comanda.

Aspecte particulare Analize recente ale ADN-ului rasei confirma ca este una dintre cele mai primitive rase de caini. Cel mai renumit exemplar al rasei a fost Hachiko, un caine recunoscut in Japonia pentru loialitatea sa. Atunci cand stapanul sau a murit, Hachiko s-a intros in gara in care isi astepta de obicei stapanul in fiecare zi, pana la sfarsitul zilelor sale.Astfel, in Gara Shibuya, se gaseste si azi o statuie in marime naturala a lui Hachiko.

Beauceron

Istoricul si originea

Beauceron-ul este originar din Franta, fiind considerat un caine de cireada. Este o rasa veche cu o istorie lunga, fiind utilizat de secole pentru a pazi si pastori turmele de oi. Cea mai veche consemnare a unui caine similar Beauceron-ului dateaza inca din vremea manuscrisului renascentist din 1578. La jumatatea anilor 1800 (1863), Pierre Megnin semnala diferenta intre doua tipuri principale de caini care erau utilizati pentru paza si pastorit. Acestia erau impartiti intr-o rasa cu blana mai lunga si una cu blana mai scurta. Cainele cu blana mai lunga a devenit Briard-ul (Berger de Brie), in timp ce cainele cu parul mai scurt a devenit cunoscut ca si Beauceron-ul (Berger de Beuce). Beauceron-ul a fost prezentat in prima expozitie canina din Paris in 1863, iar in 1897 era fondat primul club de caini ciobanesti, incluzand ambele varietati, respectiv, Beauceron-ul si Briard-ul.  In 1889, Beauceron-ului i se recunoastea numele oficial si se finaliza un standard al rasei. In 1911, era fondat un club separat al crescatorilor si admiratorilor rasei Beauceron. Calmul sau si abilitatea sa de a urma comenzile fara a ezita au fost pe deplin exploatate in timpul ambelor razboaie mondiale. Militarii utilizau Beauceron-ii pentru expedierea mesajelor, detectarea minelor, sustinerea actiunilor commando, gasirea ranitilor si pentru transportarea hranei si munitiilor in liniile de front. Cainii isi efectuau indatoririle nelasandu-se influentati sau speriati de exploziile bombelor sau de focul artileriei. Astazi, Beauceron-ul este inca utilizat ca si caine de paza si de cireada si in multe dintre activitatile politienesti in diferite regiuni ale Frantei, devenind din ce in ce mai popular in afara tarii sale natale, in special, in vestul Europei si nordul Americii ca si caine de paza si companion.

Personalitatea Beauceron-ul este un caine curajos si sufletist cu un instinct nativ gregar. Aceasta rasa este inteligenta si loiala, dar intr-oarecare masura rezervata cu strainii. Beauceron-ul poate avea o atitudine independenta si exceleaza ca si caine de paza. Unele exemplare pot fi chiar agresive cu strainii sau cu alte animale daca nu socializeaza inca din copilarie. 

Dresajul Beauceron-ul este un caine inteligent care este usor educat sa fie supus si chiar agil, dar necesita un stapan ferm, dar bland si perseverent. Cand sunt dresati corespunzator, isi vor urma stapanul ca o umbra. Sunt innascuti caini de paza si exceleaza in luarea urmei, tinerea laolalta a vitelor, activitatile militare si politienesti.

Aspecte particulare Beauceron-ului nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand deveni distructiv. Beauceron-ului trebuie sa i se ofere multa atentie si miscare. Aceasta rasa trebuie sa aiba intotdeauna o activitate de satisfacut si suficient spatiu sa se exprime si sa-si consume energia. Unele exemplare pot fi extrem de teritoriale si protective cu domeniul si membrii familiei sale. Acest lucru poate fi o problema atunci cand se apropie vreun strain sau vreun animal. Beauceron-ului nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber din lesa decat in spatiile imprejmuite si sigure.

Pit Bull Terrier-ul American

Istoric si origine

Pit Bull Terrier-ul American (PBTA) face parte din grupa raselor deTerrieri, una dintre cele cateva rase clasificate ca si Pitt Bulli.Cainii din aceasta rasa sunt recunoscuti pentru puterea, loialitatea si tenacitatea lor. Aceasta rasa nu este recunoscuta de American Kennel Club, desi, rasele American Staffordshire Terrier siStaffordshire Bull Terrier, foarte inrudite cu acesta, sunt recunoscute fiind in schimb recunoscuta de catre United Kennel Club. De asemenea, American Pit Bull terrier-ul este mai degraba recunoscut si inregistrat in registrul genealogic al rasei American Pit Bull. Rasa a inceput sa se formeze prin anii 1800, prin incrucisari intreBull Terrieri adusi in America din Irlanda si Anglia, datorita popularitii de care se bucurau in acea vreme luptele antre caini. Pe masura ce Statele Unite s-au dezvoltat, cainii au inceput sa fie folositi si in ferme, ca si utilitari.Atunci cand erau crescuti pentru lupte, crescatorul alegea exemplarele cele mai puternice, cu dorinta de lupta dar in acelasi timp fara agresivitate fata de oameni. Astfel, orice caine care manifesta agresiune fata de proprietar sau dresor, era eliminat imediat. Acest mod de selectie a dus la crearea unui caine puternic, dar fara riscul intoarcerii acestei agresivitati asupra stapanului. Dupa ce luptele de caini au de venit ilegale in America, multi proprietari au vrut sa isi inscrie totusi animalele in registre oficiale si sa ii indeparteze de originile lor de luptatori. In jurisdictiile unde legislatia specifica referitoare la aceste rase ameninta proprietarii acestor caini, ei au fost sfatuiti sa inregistreze cainii ca fiind tipul "Staff" sau " Amstaff", care nu face parte din grupul raselor de Pit Bulli, considerate periculoase. Acest fapt a creat totusi nemultumire in randurile crescatorilor de American Staffordshire terrier si de Staffordshire Bull Terrier, care au considerat aceasta actiune ca lipsita de etica, temandu-se ca restrictiile vor fi extinse astfel si asupra acestor rase.

Personalitate PBTA poate fi un caine foarte dragut, curios, inteligent si amuzant. Ei se remarca prin comportamentul lor expansiv, afectuos si dornic sa faca pe plac omului, de care sunt si foarte atasati. Daca sunt crescuti si educati cu fermitate, ei pot fi niste caini de familie foarte buni. Aceasta rasa, cum bine se stie, poate fi insa si incapatanata, insistenta si predispusa sa dezvolte agresivitate fata de alti caini, nefiind o alegere inteleapta pentru o persoana care este novice in dresajul unui caine. De multe ori pot dezvolta un anumit nivel de agresivitate fata de alti caini, in special straini, de acelasi sex si cu aceiasi pozitie ierarhica. Dar, socializarea timpurie si dresajul corespunzator pot face ca multi indivizi ai rasei sa nu dezvolte niciodata asemenea comportament agresiv. Totusi, nu trebuie sa uitam ca aceasta rasa a fost creata pentru luptele cu caini, de aceea, un Pit Bull, chiar socializat de pui, poate dezvolta un comportament agresiv la maturitate. Un proprietar responsabil trebuie sa nu isi lase cinele sa interactioneze cu caini straini, fara a fi supravegheat si trebuie sa se puna in tema asupra modului in care pot fi despartiti cainii, daca se bat.

Dresajul Pentru aceasta rasa este obligatorie o educatie ferma, timpurie, realizata cu simt de raspundere si fermitate. Adesea, proprietarii neexperimentati tind sa declare ca ii depseste educatia acestor caini. Sunt caini foarte energici, ce au nevoie de mult exercitiu fizic si stimulare, pentru a-si canaliza energia benefic, pentru a nu deveni frustrati si distrugatori. Fiind un caine atletic, PBTA poate fi folosit in diverse actiuni utilitare, cum ar fi tractarea unor greutati, operatiuni de cautare si salvare, concursuri de agilitate canina, de asemenea pot face cu succes un dresaj de supunere.

Aspecte particulare Cele trei rase de Pit Bull sunt de regula usor confundate intre ele, avand standarde aproape identice, cu varitii numai in ceea ce priveste dimensiunile exterioare si culorile. America Staffordshire terrier-ul si PBTA au cam aceiasi stramosi. Multi oameni le considera aceste rase ca fiind tipuri diferite ale unei singure rase. In Statele Unite acesti caini sunt folositi in operatiunile de depistare a drogurilor, ca si in echipele de cautare si salvare ale Politiei, datorita tenacitatii, energiei si versatilitatii lor.

Dogul argentinian

Istoricul si originea

Dogul argentinian este originar din Argentina. In 1925, fratii Antonio Nores Martinez si Agustin Nores Martinez isi doreau cu inflacarare o rasa de caini capabila sa vaneze vanatul de talie mare in tinuturile rurale argentiniene. Dorinta lor de a avea un caine care sa fie in acelasi timp atat un companion, cat si un vanator eficient, i-a condus la dezvoltarea unei noi rase de caini prin imbinarea caracteristicilor unice a zece rase. Cainele de lupta de Cordoba, care astazi nu mai exista, a fost utilizat ca parte a stocului de formare a rasei. Acest caine a fost apoi imperecheat cu mastiff-ul pentru ai conferi forta si cu bulldog-ul englez pentru robustete si un piept lat. Bull Terrier-ul a fost inclus pentru curaj si boxer-ul pentru loialitate si blandete. Pointer-ul a fost inclus in dezvoltarea rasei pentru finetea mirosului. Dogul german a fost adaugat pentru a-i conferi marimea, Irish wolfhound pentru instinctul de vanator, dogul de Bordeaux pentru falcile puternice si marele de Pirinei pentru blana alba, matasoasa. Din toate aceste rase provine magnificul vanator, cunoscut astazi ca dogul argentinian. Fratii au inceput definitivarea rasei cu 10 femele si au introdus masculii care se potriveau standardelor pe care ei le fixasera pentru noua rasa. In 1928, Antonio a conceput primul standard al rasei. In 1956, din nefericire, Antonio a fost ucis si nu a mai apucat sa-si vada visul implinit. Agustin a preluat afacerea si a mutat sediul din Cordoba in Esquel, oras localizat in Pantagonia, in sudul Argentinei. Fiind ambasadorul Argentinei in Canada, Agustin a folosit aceasta oportunitate pentru a raspandi rasa in intreaga lume. In cele din urma, dupa 50 de ani de activitate asidua, fratii Martinez au reusit sa creeze o rasa magnifica cu aptitudini pentru vanatoare, luarea urmei si un caine de paza si protectie vigilent. In 1985, dogul argentinian in cele din urma ajunge in Statele Unite.

Dresajul Agresivitatea acestor caini poate constitui o problema, de aceea trebuie sa fie atent si intens socializati cu alti caini, de la o varsta timpurie. Nu trebuie tinuti cu un alt caine de acelasi sex. De asemenea, nu trebuie tinuti in compania pisicilor sau a altor animale mici de casa, decat daca au fost crescuti impreuna cu acestea. Avand o vointa puternica si un temperament independent, dar totodata fiind foarte inteligent, Dogul Argentinian isi va respecta stapanul, dar acesta trebuie sa fie ferm, staruitor si demn de incredere. Datorita stramosilor sai care erau caini de vanatoare, Dogul Argentinian va fi permanent intrigat de mirosurile incitante din jurul sau , de aceea, trebuie ca atentia sa sa fie mentinuta prin dresaj , mereu asupra stapanului.

Aspecte particulare Datorita reputatiei sale din luptele de caini, aceasta rasa este sub restrictii legislative stricte in marea Britanie si in alte tari. Legea cainilor periculosi data in 1991, mentioneaza cele trei rase, si anume Fila Brasiliero,Dogul Argentinian si TossaInu Japonez ca fiind total interzise de a aparea in locurile publice. O a patra rasa de caini, Pit Bull Terrier-ul American este permis numai in conditiile unor restrictii severe. Trebuie sa fie inregistrat, castrat, tatuat, microcipat, trebuie sa aiba asigurare, nu poate fi inmultit , nu poate fi importat, iar in public trebuie sa poarte botnita si sa fie tinut in lesa si insotit de o persoana de peste 16 ani.

Mastiff Neapolitan

Istoricul si originea

Mastiff-ul Neapolitan este un caine originar din Italia, datand inca din anul 300 i.Hr, cand stramosii rasei apareau alaturi de Alexandru cel Mare. In timpurile Romei antice, Alexandru cel Mare era cunoscut pentru cresterea si imperecherea cateorva rase de talie mare in directia crearii unui caine cu parul scurt, cunoascut sub denumirea de Molossus (molos). Mastiff-ul Neapolitan este considerat a fi un descendent al Molossului.

Aspectul exterior si marimile Mastiff-ul Neapolitan este un caine cu un cap lat cu multe falduri si cute, falci atarnand in jos si gusa pronuntata. Ochii sunt situati profund in orbite si ascunsi sub pleoapele superioare care atarna. Urechile Mastiff-ului Neapolitan pot fi cupate sau nu in functie de preferinta proprietarului si de serviciul cainelui. Corpul acestui caine este foarte greu, osos si bine imbracat cu musculatura cu o coada purtata drept in sus (vertical) sau indoita usor peste spate. Blana (roba) este scurta si deasa cu o lungime uniforma a firului de par pe intreaga suprafata a corpului. Culorile robei acestui caine includ game de gri, nergu, mahon si cafeniu cu pete albe, compacte pe piept si degete la unii caini. Inaltimea la nivelul greabanului este de 65-75 cm la mascul si de 60-70 cm la femela. Greutatea corporala este de pana la 74 kg, dar cei mai mari masculi pot atinge 90 kg.

Personalitatea Mastiff-ul Neapolitan este un caine prietenos, afectuos si loial . Daca este necesar, Mastiff-ul Neapolitan poate deveni un teribil dusman daca familia sa este in pericol.

Relatiile cu familia si casa Mastiff-ul Neapolitan este un caine docil si prietenos, calitati cel fac un bun caine pentru supraveghere. Rasa este utilizata ca si caine de paza, politist detectiv (urmaritor), precum si ca animal de companie. Mastiff-ul Neapolitan are o atitudine calma si este improbabil sa atace fara sa fie provocat sau indemnat. Sunt innebuniti si adora sa alerge sau sa se joace cu copii. Mastiff-ul Neapolitan este un caine urias dar gentil in jurul copiilor si ii va proteja pe acestia, precum si pe restul familiei de tot ceea ce ar putea pune in pericol siguranta acestora.

Dresajul Mastiff-ul Neapolitan este usor de dresat prin comenzi de ascultare. Ei sunt fericiti cand li se da o ocupatie.

Aspecte particulare Mastiff-ul Neapolitan necesita o periere zilnica pentru mentinerea unei blani curate si lucioase. Mastiff-ul Neapolitan este un caine ce necesita un spatiu rezonabil de miscare pentru a fi fericit. Ca si in cazul altor mastiff-i, stapanirea ferma si antrenamentul de supunere ar trebui inceput timpuriu pentru a preveni posibilele accese de dominatie mai tarziu, in cursul vietii animalului.

Boxer

Istoricul si originea

Exista cateva teorii cu privire la originea boxer-ului. Una dintre teorii, emisa in anii 1800, sustinea ca Boxer-ul a fost creat in Germania, in urma incrucisarii dintre un caine tip mastiff, Bullenbeisser, si bulldog-ul englez. Unul dintre primele exemplare de Boxer a fost Blanka, un Boxer in totalitate alb. Considerata un caine esential in dezvoltarea rasei, Blanka a dat nastere la numerosi pui. Una dintre fiicele sale, Meta von der Passage a devenit un membru important in pedigree-ul Boxer-ului. Se considera ca aproape toti Boxer-ii ar proveni din Meta.

Aspectul exterior si dimensiunile Boxer-ul este un caine de talie medie, cu un corp patratos, dar cu o alura ce exprima noblete. El este o combinatie de putere si agilitate cu eleganta si stil. Rasa are un spate scurt, membre puternice si un bot scurt si patratos cu maxilarul inferioar iesit in afara si cu cute faciale. Muschii acestui caine sunt bine dezvoltati, fermi si bine evidentiati sub pielea intinsa.

Personalitatea Boxerul este un caine precaut si atent cu strainii, dar curios si isi va etala curajul neinfricat daca se simte amenintat. Boxer-ii se pot adapta aproape oricarui mediu de viata, atata timp cat sunt in compania oamenilor.Boxer-ii sunt caini foarte inteligenti, dar pot fi si violenti si de nestapanit. Din acest motiv, dresajul de supunere este obligatoriu. Boxer-ului ii place antrenamentul si va invata rapid. Unele exemplare, bine educate si dresate, au fost utilizate pentru insotirea persoanelor cu diferite handicapuri, la fel de bine ca si pentru paza.

Relatiile cu familia si casa Boxer-ul este un caine prietenoas, devotat familiei sale. Caracterul sau este in primul rand jucausi, si mai apoi rabdator cu copiii. Este tolerant vis-a-vis de poznele acestora si adora sa se joace. Boxer-ul este un protector nativ si, daca este dresat, poate fi un bun caine de paza si protectie. Fara o educatie adecvata, unii Boxer-i au tendinta de a fi prea prietenosi, preferand mai degraba sa linga sau sa se joace cu intrusul decat sa fie prudent si rezervat cu acesta.

Aspecte particulare Cainii boxer nu necesita o ingrijire speciala, dar necesita un antrenament consistent si consecvent. Blana sa scurta necesita o minima de ingrijire. Desi, sunt animale de companie excelente, cainii din rasa Boxer au tendinta de a se lupta intre ei, in special daca celalalt Boxer este de acelasi sex. Cea mai mare problema in ceea ce-i priveste pe Boxer-i este frecventa crescuta a cancerului in comparatie cu alti caini de  rasa.

Bullmastiff

Istoricul si originea

Istoria Bullmastiff-ului incepe in Anglia in jurul anului 1860. In aceea perioada, proprietarii domeniilor si padurarii aveau dificultati in controlarea ravagiilor produse de catre braconieri. Detinatorii de domenii de vanatoare aveau nevoie de un caine care sa fie capabil sa imobilizeze orice persoana care ar fi indraznit sa le incalce proprietatea pana la sosirea ajutoarelor. Astfel, s-a decis ca cea mai buna combinatie ar fi fost aceea abtinuta prin incrucisarea mastiff-ului englez vechi, conferindu-i noii rase curajul si forta, si bulldog-ul englez, pentru rezistenta. Dupa cateva generatii, combinatia finala (60% mastiff si 40% bulldog) a avut ca rezultat crearea unui caine neinfricat care ataca, dar nu maltrata, la comanda.

Aspectul exterior si dimensiunile Bullmastiff-ul impresioneaza prin statura si forta sa. Are un cap mare si lat, cutat si un corp masiv. Compact si puternic, acest caine este descris ca avand o alura care exprima noblete si chiar intelepciune. Blana acestui caine este scurta, neteda si lucioasa, deasa si de cele mai multe ori cafenie, tarcata sau dungata (dungi sau pete inchise la culoare pe un fond gri-cenusiu sau maro-roscat). Adultul de Bullmastiff prezinta o inaltime la nivelul greabanului de circa 63-69 cm la mascul si de 61-66 cm la femela si o greutate corporala de 50-60 kg la mascul si de 45-54 kg la femela.

Personalitatea In ciuda faptului ca este un caine robust si puternic, Bullmastiff-ul este, de la sine, loial membrilor familiei sale si chiar docil si prietenos. Cainii Bulmastiff sunt recunoscuti pentru inteligenta, obedienta, curajul si loialitatea lor.

Relatiile cu familia si casa In mod natural, bullmastiff-ul isi asuma rolul de caine aparator si protector al familiei sale, fiind devotat si tandru, chiar si cu copiii. Bullmastiff-ii traiesc cel mai bine in casele ce au curti mari, dar se pot adapta si vietii intr-un apartament, daca stapanul lor este gata sa le asigure perioade de miscare adecvate. Bullmastiff-ii pot fi tinuti chiar si afara, intr-o cusca cu tarc, suportand cu brio vremea aspra.

Dresajul Bullmastif-ii sunt caini de paza si protectie, nativi care raspund bine antrenamentului de supunere. Sunt caini inteligenti si doritori sa invete si sa va satisfaca toate cerintele.

Aspecte particulare Datorita masivitatii si fortei lor, Bullmastiff-ii nu sunt caini care se adreseaza orisicui. Au nevoie de o persoana echilibrata si extrem de ferma pentru a le controla iesirile.

Shar-Pei

Istoricul si originea Shar-pei-ul este o rasa foarte veche si unica, existand de secole in provinciile sudice ale Chinei, respectiv in Kwan-Tung. Este foarte probabil ca rasa sa dateze inca din jurul perioadei Dinastiei Han (202 i.Hr. – 220 d.Hr). Ascendentii exacti ai Shar-pei-ului nu sunt pe deplin cunoscuti. Se crede ca ar fi un descendent al Chow-chow-ului, cu toate acestea, singura legatura clara intre aceste rase este limba violet.

Aspectul exterior si dimensiunile Shar-pei-ul este usor de recunoscut datorita pielii sale cutate. Mai accentuate la catei, la majoritatea Shar-pei-lor adulti inca se pastreaza multe dintre aceste cute. Din moment ce cainele a fost, initial, creat ca si rasa de lupta, pielea lasata, extrem de mobila ii permite Shar-pei-ului sa se intoarca si sa-si continue lupta, chiar daca este inhatat de alt caine. Exista doua varietati distincte de aspect al blanii la Shar-pei, ambele cu par scurt si aspru. Cele mai cunoscute varietati de culoare sunt cafeniu, negru, crem, roscat, ciocolatiu si argintiu. In afara cutele caracteristice, Shar-pei-ul este una dintre rasele rare a carui limba este albastru inchis-violet. Capul este lat, cu un bot plat si cu buze groase amintind de un hipopotam. Urechile sunt mici, cazute, purtate pe langa cap. Coada este tinuta in sus si rasucita pe spate formand o bucla mai stramta sau mai larga. La Shar-pei-ul adult inaltimea la nivelul greabanului este de 46-51 cm, iar greutatea corporala poate ajunge pana la 18-25 kg.

Personalitatea Shar-pei-ul este cunoscut ca avand o personalitatea puternica si un temperament dominant, avand nevoie de un proprietar ferm si consecvent care sa-l supuna. Este foarte probabil ca el sa refuze efectuarea anumitor comenzi primite de la anumiti membri ai familiei care n-au reusit sa se impuna in fata lui. Ei tind sa fie foarte activi necesitand un antrenament corespunzator. Se bucura de libertate si se simt bine atat la tara cat si la oras, dar nu si in cusca. Shar-pei-ul isi creeaza legaturi puternice cu membrii familiei sale, dar nu sunt rezervati cu strainii. Shar-pei-ul uraste apa si va face orice ii sta in putinta sa evite apropierea de ea.

Relatiile cu familia si casa Shar-pei-ul este un caine independent si usor distant, rece, dar este si un membru al familiei protector si foarte devotat. Este una dintre rasele cel mai facil de dresat la domiciliu. Datorita naturii sale independente, Shar-pei-ul prefera sa fie singurul caine al familiei. In ciuda faptului ca este nostim si dragalas cand este pui, rasa nu este recomandata familiilor cu copii mici. Shar-pei-ul se poate adapta usor traiului intr-un apartament, daca beneficiaza de suficient timp pentru a face miscare. Este moderat activ in interiorul caminului, motiv pentru care nu este absolut necesar sa i se asigure o curte. Datorita capului lor plat, Shar-pei-i sunt foarte sensibili la caldurile excesive, motiv pentru care in zilele caniculare trebuie sa li se asigure un umbrar si apa la discretie. Asigurandu-le suficienta miscare, vor fi foarte linistiti in interiorul caminului.

Dresajul In ultimii ani, multe dintre exemplarele de Shar-pei au manifestat comportamente agresive si greu de strunit. Dupa multa munca din partea crescatorilor, rasa de astazi este semnificativ mai putin agresiva si mai usor de controlat. In ciuda acestui aspect, rasa nu trebuie tinuta sub un control riguros si nu necesita o socializare timpurie. Fiind un protector al familiei innascut, Shar-pei-ul este un bun caine de paza.

Aspecte particulare Shar-pei-ul poate avea un comportament agresiv fata de straini si nu are suficienta rabdare sa suporte poznelor copiilor. Cainele prefera sa fie regele sau regina casei. Din acest motiv, este de o importanta covarsitoare pentru proprietari, ca acestia sa se impuna ca lideri ai familiei, timpuriu in viata cainelui. Puii de Shar-pei cresc foarte repede intr-un timp scurt, motiv pentru care trebuie hraniti corespunzator. Shar-pei-i necesita multa miscare pentru a-si consuma energia, dar trebuie sa aveti in vedere sa-i tineti in lesa, in public, pentru ca au tendinta de a sari la harta cu alti caini, iscandu-se adevarate lupte. De asemenea, nu trebuie sa-l extenuati in zilele toride, deoarece ei nu suporta temperaturile crescute. Shar-pei-ul trebuie periat periodic. Blana lor nu trebuie niciodata trimata. Aceasta rasa prezinta o blana simpla, fara puf profund si protector. Shar-pei-ul naparleste sezonier sau putin cate putin pe tot parcursul anului. Imbaierea o data pe saptamana si perierea zilnica sunt absolut necesare in timpul perioadelor de inlocuire ale blanii. Unii proprietari sustin ca au dezvoltat alergii la blana aspra a Shar-pei-ului.

Saint Bernard

Istoricul si originea

Ca si in cazul altor rase, adevarata origine a Saint Bernard-ului este invaluita in mister. Se crede ca, cainele pe care il stim noi astazi ar proveni dintr-o rasa de talie mare, foarte veche, disparuta, cunoscuta ca molosul asiatic. Acesti caini giganti au fost imperecheati cu diferite alte rase de caini adusi de romani, atunci cand au invadat Elvetia in primele secole i.Hr. Exista diferite speculatii potrivit carora Saint Bernard-ul s-ar trage din mastiff-ul tibetan.

Aspectul exterior si dimensiunile Saint Bernard-ul este un caine de talie mare, puternic si musculos, cu capul mare si rotund, ochii caprui inchis si nasul negru. Urechile triunghiulare si rotunjite la varfuri sunt situate in varful capului. Saint Bernard-ul are un corp puternic si masiv si o coada care atarna si este purtata usor in sus.

In ceea ce priveste aspectul blanii, Saint Bernard-ul poate fi intalnit in doua varietati. Blana cu parul scurt este deasa si bine lipita pe langa corp. Blana cu parul aspru este mai lunga si mai stufoasa pe coapse si membre. Coloritul blanii este portocaliu cu alb, roscat (rosu) cu alb, maron cu alb sau brindle (dungat pe fon alb murdar).
Saint Bernard-ul adult atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 61-70 cm si o greutate corporala in jur de 50-91 kg.

Personalitatea Saint Bernard-ul este inteligent si loial stapanului sau. Este o rasa puternica, dar tandra si prietenoasa si se pare ca are un al saselea simt in ceea ce priveste detectarea vreunui potential pericol, in special a vreunei furtuni de zapada sau avalanse. Se spune ca Saint Bernard-ul are simtul mirosului atat de fin incat este in stare sa depisteze persoanele ingropate in zapada la cativa metri adancime. Saint Bernard-ul este lent in miscari, rabdator si ascultator.

Relatiile cu familia si casa Saint Bernard-ul este afectuos si prietenos, motiv pentru care este un animalut de casa indragit. Le plac copiii, dar cand sunt in preajma copiilor mici trebuie supravegheati datorita taliei lor gigantice. Saint Bernard-ul este un caine energic, necesitand o spatiu extins pentru miscare. Sunt caini care saliveaza excesiv (balesc). Saint Bernard-ul este tolerant cu alte animalute de companie, dar trebuie supravegheat cand se afla in preajma animalutelor de talie mai mica.

 Adora vremea rece, gheata si zapada. Datorita firii lor prietenoase, Saint Bernard-ul nu este cea mai grozava optiune daca va doriti un caine de paza, dar se pare ca talia lui reuseste sa intimideze si sa sperie intrusii.
 Saint Bernard-ul poate fi crescut intr-un apartament de bloc, daca beneficiaza de suficienta miscare. Este relativ inactiv in interiorul caminului, astfel ca daca beneficiaza de o curte cat de mica va fi cel mai fericit. Au o toleranta scazuta fata de perioadele calduroase, spatiile incalzite si transportul cu masina.

Dresajul Saint Bernard-ul este usor de educat, dar dresajul trebuie initiat la o varsta frageda. Sunt dornici sa va faca pe plac, fiind caini sociabili si docili.

Aspecte particulare
 Saint Bernard-ul trebuie supravegheat in timpul zilelor caniculare si cu umiditate crescuta, intrucat acesta este predispus fenomenului de supraincalzire (soc caloric). Recent, popularitatea rasei a determinat pe unii crescatori lipsiti de scrupule sa produca exemplare cu anumite inclinatii spre agresivitate. Din acest motiv, asigurati-va ca achizitionati un Saint Bernard de la un crescator experimentat si de buna credinta.
 Saint Bernard-ul are nevoie de o ingrijira zilnica a blanii. Ambele varietati de Saint Bernard (cu parul aspru si cu parul neted) sunt usor de intretinut. Pieptanarea si perierea cu o perie din par de porc si imbaierea numai atunci cand este absolut necesar sunt singurele lucruri pe care trebuie sa le indepliniti pentru a-i mentine Saint Bernard-ului blana in bune conditii. Aceasta rasa naparleste de doua ori pe an. Ochii care au tendinta de a lacrima excesiv trebuind controlati periodic.

Husky siberian

Istoricul si originea

Husky Siberian a aparut pentru prima data in Asia de Nord, fiind utilizat ca si caine de sanie de catre populatiile normandice. Rasa a fost adusa in Alaska in 1909. In acel an, primul atelaj de husky-ii a intrat in concurs la " Alaska Sweepstakes Race", si in cativa ani Husky-ii Siberieni castigau cursele de sanii, devenind caini respectati datorita puterii si rezistentei lor incredibile. Astazi, Husky a devenit un caine de companie popular si indragit in intreaga America de Nord. Husky-ul Siberian este incadrat in grupa cainilor utilitari si a fost pentru prima data inregistrat in American Kennel Club in 1930.

Aspectul exterior si dimensiunile Husky siberian este un caine de talie medie, puternic si bine consolidat. Rasa este prezenta intr-o varietate larga de culori, de la negru pana la alb imaculat. De remarcat sunt si varietatea de pete de la nivelul capului, neintalnite la alte rase. Varietatile de culori includ: - varietatea alb cu negru: de la culori deschise (diluate) pana la inchise; - varietatea rosu cu alb: de la culori deschise (piersiciu, portocaliu) pana la cele inchise (chocolate, maron); - varietatea gri cu alb: de la argintiu pana la cenusiul specific lupului salbatic; - varietatea negru murdar cu alb: in culoarea zebelinei (rosu-portocaliu cu extremitatile negre); - varietatea agouti cu alb: face referire la coloritul coyotului a carui blana prezinta o nuanta de gri inchis; - varietatea alb simplu, imaculat: nu trebuie confundata cu Samoyed-ul. Diferitele pete sunt acceptate, cel mai frecvent fiind intalnite desenele pestrite, multicolore.

Personalitatea Husky-i siberieni sunt animale care stiu sa se faca placute si au o capacitate extraordinara de a se adapta diverselor stiluri de viata. Agreaza climatele temperate si reci si adora spatiile largi in care sa poata hoinari; totusi, si cei care sunt crescuti intr-un apartament o duc bine. Husky siberian este prietenos si nu este renumit ca fiind un caine galagios sau agresiv. Deoarece ei au fost, initial, creati pentru a calatori pe distante lungi, au o energie debordanta si adora sa faca miscare.

Relatiile cu familia si casa Husky siberian se intelege foarte bine cu copii sau alti caini. Aceasta rasa este indicata persoanelor care detin pentru prima data un animal de companie si care se pot acomoda nevoilor de miscare si intretinere ale cainelui. Totusi, Husky trebuie tinut sub control tot timpul, deoarece este o fire curioasa, avand tendinta de a se pune in pericol de multe ori. Daca beneficiati de o curte, este esential ca aceasta sa fie imprejmuita, pentru a preveni escapadele Husky-ului.

Dresajul Husky siberian este un caine inteligent, agil si usor de dresat. Aceasta rasa a efectuat eroic operatiuni de cautare si salvare in regiunea arctica. Sunt jucausi, dar in acelasi timp si responsabili.

Aspecte particulare Husky-ul siberian se simte cel mai bine in ambiantele mai racoroase. Pentru a preveni declansarea unor grave probleme de sanatate, acesti caini nu trebuie lasati afara mai multe de cateva minute, in zilele calduroase. Desi, ei au tendinta de a-si mentine blana curata, ar trebui sa i-o periati zilnic pentru a-i stimula circulatia de la nivelul foliculilor pilosi. Trebuie sa stiti ca Husky naparleste continuu. Husky-ului siberian ii place sa exploreze si sa hoinaresca. Stiind acest lucru va va ajuta sa preveniti eventualele escapade si hoinarirea prin vecini.

Bichon Bolognese

Istoric si origini

Bolognez-ul este un Bichon de tip vechi, numit initial Bichon italian si este cosiderat de unii o varietate a Bichon-ului Frise. Ca si acesta, Bolognez-ul a fost adus in Italia de navigatorii spanioli in secolul XV si s-a dezvoltat mai intens in regiunea Bologna, de unde a preluat numele.
Datorita frumusetii si gratiei sale a fost foarte apreciat la curtile regale din Italia, Spania si Rusia. Caterina de Medicis, regina Frantei, Caterina I, sotia lui Petru cel Mare si Maria Tereza, imparateasa Austriei au avut drept companioni acesti caini. Multe tablouri ale Renasterii din Franta, Italia si Spania ilustreaza caini foarte asemanatori cu Bichon-ul Bolognez.

Aspect exterior si dimensiuni Este un caine de talie mica, de jucarie, cu un corp un pic mai lung decat inalt. Acest catel are maxilare puternice, ochii mari si rotunzi, de culoare inchisa sunt acoperiti de par. A fost catalogat ca o varianta a Bichon-ului cu par cret, datorita parului sau des si tare. Urechile acoperite cu par lung, in smocuri sunt suficient de departate incat sa ofere senzatia unui cap rotund. Bolognez-ul poate atinge o inaltime de 30 centimetri si o greutate intre 2 si 4 kilograme. Exista exemplare care depasesc aceasta medie, insa foarte rar. O femela poate da nastere unui numar de 6-7 catei, dar media este situata la trei.

Temperament Este un catel mereu vesel, afectiv si sensibil, care se intelege foarte bine cu copiii, chiar si cu ceilalti caini, indiferent de rasa. Bolognez-ul este inteligent, gratios, bland, linistit si foarte devotat familiei sale. Este un catel elegant, calm ce are nevoie de un spatiu suficient de mare. Are un nivel moderat de activitate, 20 de minute de plimbare pe zi i-ar fi de ajuns, dar nu ii displac nici plimbarile lungi alaturi de stapan, pe care vrea sa il multumeasca. Ii place foarte mult sa se joace in gradina astfel ca, in cazul in care aveti asa ceva, va fi foarte greu sa il mai bagati in casa. Are nevoie de socializare si dresaj.

Ingrijire Blana Bichon-ului Bolognez necesita o ingrijire minutioasa, un periaj si pieptanat zilnic in special pe cap, abdomen si in zona dintre piciore pentru a nu se incalci. Blana trebuie spalata regulat pentru a fi pastrata alba si curata. Trebuie sa il cautati in ureche, sa va asigurati ca sunt curate si nu exista par cazut inauntru. Cand este necesar, taiati excesul de par dintre pernutele de la picioare.

Avantajul acestei blani este acela ca in perioada de naparlire nu lasa foarte mult par comparativ cu alte rase de catei, parul mort fiind indepartat prin periere.
Bolognez-ul este recomandat persoanelor care au timp pentru a il ingriji, blana acestuia fiind pretentioasa.

Hranire Un Bichon Bolognez nu este un caine pretentios in ceea ce priveste hrana. Nevoile lui sunt mici si mananca aproape orice, un astfel de caine fiind foarte usor de intretinut din punct de vedere al mancarii, pentru ca se hraneste cu absolut orice ii veti da.

Dresaj Dresajul lor trebuie inceput inca de cand sunt pui, dar fiind caini foarte inteligenti, vor invata repede. Cu un dresaj consecvent si bland se pot obtine fara probleme rezultatele dorite.

Bichon Maltez

Blana Bichon-ului Maltez necesita o ingrijire zilnica. Rasa de caine maltez prezinta o istorie lunga si deosebita. Fiind membru cu aspectul cel mai frapant al grupei raselor de jucarie, roba lor alba, lunga, atarnanda este posibil sa fie fost motivul pentru care a devenit favoritul Reginei Elizabeth I.

Relatiile cu familia si casa Bichonul Maltez este un caine de companie pretabil familiilor, devotat si iubitor. Poate petrece ore intregi pe genunchii proprietarului, savurand momentele de atentie acordate, din moment ce sunt mititei, nu sunt recomandati pentru familiile cu copii mici, foarte energici sau copii mai mari pusi pe giumbuslucuri. Maltez-ul este un caine excelent pentru persoanele in varsta.

Dresajul Maltez-ul este un animal de companie complet. In afara de insusirea supunerii, el nu necesita un dresaj mai amanuntit.

Aspecte particulare Parul lor lung si care atarna necesita o periere zilnica. Persoanele care nu sunt in stare sa-i perie zilnic, cateodata, aleg sa le scurteze parul.